5 lecții despre modul în care ar trebui să se facă turismul rural

Viscri 125

Turismul rural a luat parcă avânt în ultimii ani, însă pandemia de Covid-19 ne-a învățat să redescoperim farmecul zonelor izolate. Fiecare dintre noi își rememorează copilăria cu drag, chiar dacă nu s-a născut și crescut la țară. Chiar dacă nu am avut bunici sau rude – la care să se întoarcă vară de vară, cu prilejul vacanțelor mari –  tot avem avem la loc de cinste o amintire din copilăria noastră care să ne poarte spre vremuri de altădată.

Saschiz-175-GuestHouse

(C): Saschiz 175 GuestHouse

Turismul rural este despre gusturile copilăriei

M-am născut și am crescut la țară, iar pentru mine, traiul la țară este echivalentul merelor galbene de vară ușor acrișoare, care erau adunate cu poftă de toți copiii din ,,colțul nostru” (copiii sau nepoții vecinilor). În satele de câmpie găseai mai greu fructe vară la începutul vacanțelor mari. Tocmai de aceea, erau așa de iubite merele din grădina noastră. Lăsam mai mereu poarta deschisă, iar oamenii cunoșteau îndemnul: ,,Vino și adună câte vrei!” sau ,,Vino și adună de pe jos!”. Și mai toți ascultau și adunau bucuroși de pe jos merele astea galbene, mari și făinoase. O făceau pentru că erau mai dulci, mai coapte și mai bune decât cele din măr. O mai făceau și pentru că știau că așa se pot bucura mai mult de roadele acelui măr. Și în localitatea în care m-am mutat – după ani mulți de stat la oraș – este un măr din acesta (nu știu denumirea soiului). Mulți merg să adune și majoritatea tot de pe jos le adună. Spun mereu că este mărul copilăriei mele. Așadar, turismul rural este despre gusturile copilăriei, despre fructe bio – pe care le poți aduna în mod liber din pomi.

Turismul rural este despre mâncăruri de sezon, pregătite din ingrediente proaspete, din grădina proprie

În fiecare sezon există un preparat la care tânjim și pentru care suntem dispuși să batem zeci sau chiar sute de km. Poate de aceea sunt așa iubite punctele gastronomice locale, însă puțini au auzit de ele și din păcate – mulți dintre cei care administrează astfel puncte – nu le-au înțeles încă rolul. Nu au înțeles nici ce le-ar putea face unice, demne de a fi căutate și ușor de poziționat, prin raportarea la restaurante deja cunoscute. Voi reveni asupra acestui subiect, deoarece este mult de analizat.

Suntem sătui  de ciorba de burtă sau de perișoare, de clasica ceafă cu cartofi prăjiți, de pizza și paste. Acestea sunt printre preparatele găsite în peste 70% din restaurantele românești. Nu am găsit nicăieri ciorba bunicii mele din dragavei cu carne coaptă de la garniță și acrită cu zeamă de varză. Nu am găsit nici ciulamaua scăzuta din dragavei cu carne coaptă și ouă. Nu am găsit în meniul niciunui restaurant ciorbă răcoroasă de vară, pregătită din dovlecei acriți la soare și carne de pui de țară. Mai mult decât atât, până să mă mut în Muereasca (Vâlcea) nu mai auzisem de prașilă, tecuș etc. Nu mâncasem ciorbă de lăptuci și nici nu încercasem o rețetă proprie de ciorbă de ied cu măcriș și zdrențe de ou. Tânjesc și acum după ciorbele de vară acrite cu corcodușe, în care bunica mea punea pui fragezi. Casele de vacanță  de la țară, pensiunile agroturistice – care și-au înțeles menirea și profilul – au inclus în meniurile lor 2-3 astfel de preparate de sezon, iar asta dă savoare și mai mare clipelor petrecute  aici. Așadar, vorbim de rețete locale, pe care cu greu le poți degusta în alte locuri. Includ aici preparatele acelea culinare pe care le ținem minte o viață. Ce șanse ar avea ciulamaua de dragavei a bunicii mele să fie descoperită dacă nu o gătesc eu cunoscuților, dacă nu împărtășesc rețeta bucătarilor sau dacă nu îmi deschid chiar eu un punct gastronomic local? Ce sens ar avea tot acest patrimoniu gastronomic dacă nu ar fi experimentat și valorificat.

În plus, dacă ai un restaurant, punct gastronomic local sau o casă de vacanță în mediul rural, atunci în mod cert toate aceste ingrediente îți sunt la îndemână. Este mai ieftin, mai simplu și mai sănătos să concepi un meniu plecând de la ceea ce ai la îndemână (în ograda proprie sau la producătorii locali).

Ardei - Albastru și Origini

(C): Albastru și Origini

Așadar, dacă ai o afacere cu focus pe turismul rural sau dacă ai un punct gastronomic local sau chiar un restaurant, ține cont de aceste aspecte. Nu o spun eu, eu doar repet ceea ce alții au spus. Eu am auzit prima dată această idee la Cezar Ioan, Nico Lontras și Cosmin Dragomir. Cei trei au organizat Congresul Național de Gastronomie și Vin și au adus în discuție problema rețetelor locale.

Turismul rural este despre grădini bine îngrijite, dar mai puțin formale și despre materiale naturale integrate în decorul interior și exterior

Sunt adepta simplității în tot ceea ce fac. Un deținător de pensiune sau casă de vacanță nu trebuie să cheltuie sume imense pentru amenajarea spațiului. Putem face apel la elemente naturale, ușor de găsit local. Putem recondiționa obiecte vechi și reda noi folosințe unor bunuri pe care nu le mai putem utiliza conform scopului lor inițial. Sunt la fel de apreciate odăile amenajate în stil arhaic, rustic, dacă totul este făcut cu gust. Sunt ca nuca în perete acele așezări care fac uz atât de frecvent de elementele întâlnite în arhitectura urbană. Sunt așa de inestetice, kitschoase și chiar respingătoare pentru un turist care apreciază această formă de turism. Culorile utilizate, nu ar trebui să fie țipătoare – cu excepția acelor culori specifice arhitecturii locale.

Am regăsit de curând un loc tare drag din Alma Vii. Nu dau prea multe detalii, deoarece urmează un interviu dedicat locației, însă las mai jos o imagine, care este grăitoare și care ilustrează atât de bine ceea ce îmi doresc să transmit referitor la simplitate, frumusețe, eleganță. Așa bine arată totul la ei!

AlmaCalma Guesthouse - Alma Vii 106
(C): AlmaCalma Guesthouse – Alma Vii 106

 

Albastru și Origini - Interior

(C): Albastru și Origini (Berislăvești – Vâlcea)

Turismul rural este despre liniște, armonie cu natura, echilibru, grijă pentru tot ce ne înconjoară

Sunt atât de zgomotoase și enervante prezența ATV-urilor în natură. Sunt atât de nepotrivite pentru momentele în care mergem la țară să ne bucurăm de liniște. La țară este despre mișcare în aer liber și despre bucuria peisajelor, însă ne putem bucura de peisaje fără să perturbăm animalele și viețuitoarele sălbatice. Dacă ne dorim zgomot, nu e cazul să alegem această formă de turism. Administratorii pensiunilor și caselor de vacanță nu trebuie să vină cu această alternativă. Turismul rural ar trebui să fie și despre educare, responsabilizare și respect față de mediu și biodiversitate. Sunt din ce în ce mai mulți care au înțeles că turismul rural este și o formă de turism de wellness. Așa de bine au știut cei de la Retreat Mărgău Apuseni să facă asta.

Retrat-Margau-Apuseni

(c): Retreat Mărgău Apuseni

Invitație la meditație - Retreat Mărgău Apuseni

(c): Retreat Mărgău Apuseni

Turismul rural este activități cotidiene, valorificarea tradițiilor și patrimoniului imaterial, despre meșteșuguri și îndeletniciri

Nicio altă formă de turism nu permite integrarea unor activități atât de complexe. Grație turismului rural și adulții și copiii au prilejul să învețe lucruri noi. Nici cei din mediul rural nu cunosc toți tainele olăritului sau ale altui meșteșug. Este de interes pentru potențialii turiști să vadă și cum se pregătește pâinea pe vatră, cum se face cașul proaspăt, iar eu îmi doresc tare mult să asist la modul în care este bătut untul în putinei. Chiar dacă m-am născut și crescut la țară tot nu știu acest proces. Pentru copii este interesant să afle despre modul în care se strânge mierea sau chiar să adune cu mânuțele lor ouăle din cuibarele găinilor. Este fascinant și să culeagă un castravete sau o roșie în grădină.

Așadar, dacă suntem la început de drum și ne dorim să câștigăm din turism rural, trebuie să fim atenți la aceste detalii. Trebuie să ținem cont și de specificul locului, să învățăm de la alții, să călătorim prin țară și să descoperim cum fac alții ca lucrurile să meargă. Am atașat acestui articol și câteva imagini grăitoare, dar voi scrie și alte articole care să servească drept surse de inspirație. Nu spun că trebuie să copiem de la cei menționați. Spun că ar trebui să analizăm și să adaptam ceea ce se potrivește mai bine locului în care facem noi turism.

Textul este scris de Raluca Dumitrana

Imaginea de la cover aparține celor de la Saschiz 175 GuestHouse

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Aboneaza-te la newsletter

Vei primi noutati cu ultimele articole, cat si diverse anunturi sau promotii