Pe Dana am cunoscut-o în 2017, în momentul în care am făcut parte din echipa de organizare a Congresului Național de Gastronomie și Vin, eveniment inițiat de Cezar Ioan (Vinul.ro), Cosmin Dragomir (GastroArt.ro) și Chef Nico Lontras (în prezent este chef de la Casa Timiș). Venise la invitația lui Cosmin Dragomir, în calitate de blogger culinar, la prima ediție a Congresului. A fost o bucurie și o onoare pentru mine să interacționez cu atâta lume bună, care pune umărul la păstrarea și valorificarea rețetelor vechi. Mare parte din munca pe acest site, este inspirată din eforturile oamenilor cu care am interacționat atunci.
Mi-a plăcut naturalețea ei, implicarea și dragostea pentru recuperarea rețetelor locale. Am găsit-o a fi caldă, empatică, grijulie cu generațiile viitoare și cu modul în care percep copiii hrana, preparatele curate și rețetele făcute cu migală. Este implicată în permanență în: ateliere culinare educative, proiecte de recuperare a patrimoniului gastronomic, evenimente dedicate gastronomiei. Publicul ei o cunoaște mai ales grație blogului ei – prajituricisialtele.ro.
Am invitat-o să îmi răspundă la câteva întrebări, mai ales că activitatea ei recentă este strâns legată de rețetele locale, de activități ce vizează valorificarea produselor locale din mediul rural. Dana este un om mult prea modest pentru nivelul proiectelor în care a fost implicată. Este un om vizibil pasionat de bucătăria locală bucovineană. De altfel, mare parte dintre rețetele pregătite de ea au legătură cu ,,gustul de acasă, care este întotdeauna dres cu smântână” – așa cum îi place ei să spună.
Cine este Dana Burlacu Visternicu și în ce proiecte este implicată în prezent?
Dana Burlacu Visternicu este food blogger, căutător de mâncare bună și onestă, păstrător de rețete, învățăcel și învățător.
Momentan este destul de liniște în materie de proiecte, dar activități am mereu. Testez și public rețete pe blogul meu, țin ateliere de gătit pentru copii și îmi place să scot oamenii din casa la mișcare. După ce îi plimb prin pădurea Bârnova întindem masa și împreună ne bucuram de produse locale.
Povestește-ne despre experiența culegerii rețetelor locale din satele ieșene.
Aroma Rețetelor Locale
Una dintre cele mai frumoase experiențe s-a întâmplat în acest proiect. ,,Aroma Rețetelor Locale” este un proiect derulat de mai multe Gal-uri. Nu au fost doar sate ieșene, ci și vasluiene sau nemțene.
Rolul de culegător mi-a venit mănușă. Mi-a plăcut mult interacțiunea cu satul și oamenii. A fost o onoare și o bucurie să pot fi alături de acei oameni, să le ascult poveștile, dorurile și să primesc frumusețea vieții rurale într-o farfurie.
Organizezi multe ateliere gastronomice dedicate copiilor. Cum primesc copiii informația referitoare la rețete locale, ingrediente bio, risipă alimentară?
Atelierele dedicate copiilor sunt de mai multe tipuri. Indiferent de tipul atelierului, eu încerc mereu să aduc și o parte educativă pe lângă deprinderi și socializare. Partea de rețete locale am dezvoltat-o împreună cu Soft&Grace, la grupurile de copii ce vin cu proiecte Erasmus în Iași. Așadar, am gătit alivancă dulce și sărata, poale-n brâu, ardei umpluți, turte cu copii din Germania, Spania, Portugalia, Turcia. Surprinzător a fost să observam că nici copiii romani nu erau familiarizați cu rețete tradiționale sau locale.
Risipa alimentară este o problema și încerc să aduc informații într-o maniera ce poate sensibiliza și acționa pozitiv.
Educația cu și despre mâncare poate forma un om responsabil în raport cu mediul, hrana sănătoasă, risipa (în general)?
Absolut! Este de la sine înțeles. Atat timp cât înțelegi drumul oricărui produs de la sămânță la legume, de la ou la pui, de la vacă la cașcaval, atunci înțelegi pe deplin pâmântul, viața în general. Educația te ajuta să vezi dincolo de farfuria din care mănânci, te ajută să vezi lumea ca un întreg ca așa este mediul un întreg ce ne oferă, atâta timp cât și noi ne îngrijim de el. Risipa alimentară este una dintre problemele majore ale consumerismului.
Să vorbim puțin despre gusturile din Bucovina, despre rețetele locale de aici.
M-am născut și am crescut în Bucovina, așadar gustul de acasă este întotdeauna dres cu smântână. Mâncărurile sunt simple și gustoase, scăldate în smântână, brânză, dulcețuri de casă…depinde de context.
Sunt câteva rețete clasice pe care eu (probabil, la fel ca orice bucovinean, le ador). Ador tocineii cu smântână cu brânză de oi în compoziție (și nicidecum cu zahar așa cum se mănânca pe la unele case). Ador chiroștele cu brânză sărată, bineînțeles, tot cu smântână, dar și chiroștele de post cu ceapă prăjită, borșul de sfeclă roșie, mălaiul cu fructe, pămpuștele și tot alaiul de prăjituri cu untură ce mi-au făcut copilăria mai dulce.
Cât de important este online-ul și cum te-a ajutat el în promovarea preparatelor locale bucovinene?
În acești ani, online-ul este foarte important. De aici ne luăm în mare parte informațiile de care avem nevoie. Comunicăm rapid și în timp real. Majoritatea rețetelor preferate din Bucovina le-am publicat pe blogul meu. Mai mult decât atât, am avut șansa ca în perioada în care am fost ambasador Jamie Oliver în România să fac parte dintr-un proiect foarte fain al unei ambasadoare din SUA. Julie A. Cockburn a reunit într-o carte de bucate 13 food bloggeri din întreaga lume, fiecare venind cu rețete locale din zona în care a crescut. Cartea se numește ,,Taste Of The Place”. Uite așa, rețetele din Bucovina au ajuns peste Ocean și de acolo în alte zone. Am primit feedback de la persoane care au pregătit tochitura sau papanași și asta mă bucură.
Recomandă-ne un loc în Bucovina, unde se poate mânca bine, așa cum mâncau odinioară la bunici.
Îmi place să cred că în Bucovina se mânâncă bine. Faptul că eu locuiesc în Iași de 25 de ani nu-mi permite să iau pulsul așa cum trebuie, chiar dacă ajung acasă măcar la 2-3 luni. Sunt deja locuri celebre căutate de lume. Eu am să vă povestesc de Pensiunea Cătălina, o pensiune mică (singura în zonă) din apropierea Hergheliei de Cai Huculi de la Lucina, din comuna Modolva Sulița, jud. Suceava. Este zona unde ani la rând mi-am petrecut vacanțele de vară în copilărie. Așadar, aici se mănâncă local, proaspăt, bun și la un preț absolut decent: pastrav din pastrăvaria lor, brânza din aia grasă, unt de casă, mulți hribi, galbiori, dulcețuri locale, pâine de casă.
Ingredientele naturale, ieșirile în natură, rețetele locale sunt doar 3 dintre elementele frecvent întâlnite în cadrul proiectelor de educație gastronomică. Să analizăm puțin relevanța lor, din experiența ta până acum.
Ingredientele naturale întotdeauna aduc un plus de gust. Ieșirile în natură te fac să te conectezi cu pământul, cu mediul în general. Rețetele locale aduc cumva laolaltă ingredientele și mediul. Ele te fac să înțelegi modul de viață și te conectează foarte bine cu oamenii locului și obiceiurile lor.
Ce poate aduce investiția în educația gastronomică pentru România de mâine?
Investiția în educația gastronomică în România poate aduce oameni mai sănătoși și mai responsabili, o societate înclinată spre consum local, ceea ce înseamnă susținerea activităților micilor producători și un mediu mai bun.
Să vorbim despre importanța conservării patrimoniului gastronomic, despre importanța punctelor de gastronomie locală din perspectiva unui blogger culinar implicat în comunitate. Ce rețete specifice bucătăriei bucovinene ți-ai dori să vezi în punctele de gastronomie locală din Bucovina?
Îmi place mult întrebarea asta. Patrimoniul gastronomic uneori prinde praf sau este ascuns sub pres sau după ușă. Poate ne este ușor jenă de simplitatea mâncărurilor noastre, când de fapt asta este secretul și esența. Gustul acela de te lingi pe degete, gustul acela de îți aduce aminte de bunica și îți dau lacrimile vine dintr-o pâine făcută cu făină, apă și sare sau dintr-o bucată de brânză pusă lângă roșia crescută în grădină.
Aici am să mă repet cumva. Rețetele pe care le doresc și sper să le găsesc în punctele de gastronomie locală sunt: tochitura, chirostele în toate combinațiile, borșul de sfeclă roșie, dar și cel de găină, toate preparatele de porc și musai chișcă, mămăliga cu cartofi, căpșunile cu smântână și mămăliga, pămpuștele, păstrăvul cu smântână, prăjiturile. Să nu cerem prea mult totuși. Punctele Gastronomice Locale, teoretic nu sunt asemenea restaurantelor sau pensiunilor. Aici mănânci cam ce se gătește în acea zi, presupunând că asta mănâncă și familia gazdei.
