O urmăresc de ceva timp pe Raluca Busuioc pe rețelele de socializare. Are o comunitate mare pe pagina Raluca Busioc – Dâmbovicioara Turistică. Este vizibilă dragostea ei pentru locurile natale în tot ceea ce face. Zona promovată de Raluca este una foarte cunoscută mai ales de iubitorii de munte, însă este bine să fie descoperită și de persoanele care caută un alt tip de experiențe: viața la țara, aerul curat, peisaje idilice, verdele frunzelor mai mereu prezent în cadru, răcoarea munților, râuri cristaline, bucate sănătoase și gustoase.
Aici turismul rural este unul autentic pentru că Dumnezeu a fost cu adevărat darnic.
Raluca nu are nevoie de prezentare. Cunoaște locurile pe care le promovează ca pe propria palmă. Așa că te invit să o descoperi pe ea și zona pe care ea o promovează.
Raluca Dumitrana: Cine este Raluca Busuioc și de ce se implică atât de mult în promovarea zonei Cheile Dâmbovicioarei și a comunei Dâmbovicioara?
Comuna Dâmbovicioara, este formată din satele Podu Dâmboviței, Dâmbovicioara și Ciocanu. Cheile Dâmbovicioarei reprezintă unul dintre cele mai importante obiective turistice din zonă. Adaug la informații și descrierea zonei mai detaliat.
Raluca Busuioc ,,Sunt un om simplu și sunt inspirată de locurile în care am copilărit!”
Raluca Busuioc: Povestea mea în promovarea turistică a Dâmbovicioarei a început în 2008, prin diferite joburi, parteneriate, chiar și proiecte de voluntariat, care au avut același obiectiv, însă valoarea adăugată pe care am oferit-o în tot acest timp a fost împărtășirea unui strop din sufletul meu și viziunea proprie pe paginile personale de socializare. În prezent gestionez pagina de Facebook Dâmbovicioara Turistică.
După terminarea facultății, m-am întors acasă, gândindu-mă ce aș putea profesa, fără să am un obiectiv clar sau să simt vreo conexiune cu viața de aici. Dintr-o dată, fără nicio legătură cu ceva din viața mea, am început să visez „cu sufletul”, cum îmi place mie să spun, la o activitate în turism. De pe-atunci, Dâmbovicioara era vizitată de foarte mulți turiști, pentru peisajele incredibil de frumoase, traseele din Piatra Craiului sau Cheile Dâmbovicioarei. În 2008 a apărut prima oportunitate, iar strategia mea a fost de a promova ceea ce avem deja în zonă, făcând pași mici și bine înrădăcinați. Același principiu îl aplic și acum, la Centrul de Informare și Promovare Turistică Dâmbovicioara, deschis de primăria din comună, prin promovarea obiectivelor turistice, tradițiilor și a meșteșugurilor, dar mai ales a liniștii care se regăsește în zona noastră.
Raluca Busuioc: Promovez acea tihnă a satului, a conexiunii oaspeților cu oamenii din comunitate și a armoniei dintre turism și viața de la țară.
Am avut în gând motto-ul „Fă Rai din ce ai!”, iar asta mi-a dat mereu inspirație pentru a folosi resursele disponibile, dar mai ales pentru a implica oamenii cu potențial din zonă. De asemenea, mi-am dorit ca proiectele din comunitate să fie o verigă ce unește generații diferite. Momentan, știu că mai sunt multe de făcut și de schimbat, însă am sufletul împlinit cu toate rezultatele frumoase de până acum.
Raluca Dumitrana: Ce poate vedea turistul în Comuna Dâmbovicioara?
Raluca Busuioc: Principalele obiective turistice din zonă sunt: Cheile Dâmbovicioarei, peștera Dâmbovicioara, Cheile Brusturetului, masivul Piatra Craiului, dar și alte chei din Parcul Național Piatra Craiului.
Dâmbovicioara reprezintă o oază de relaxare pentru turistul dornic să evadeze din aglomerația urbană, un colț de Rai care încă mai păstrează intactă frumusețea pură a naturii montane. Datorită aerului ozonificat, dar și a prezenței unui număr semnificativ de obiective istorice, geografice și naturale, localitatea s-a dezvoltat constant în ultimii ani, din punct de vedere turistic. Situată în nordul județului Argeș, la granița cu Brașovul, comuna este ultima localitate argeșeană aflată pe Culoarul Rucăr-Bran, fiind localizată la 30 de kilometri de Câmpulung Muscel și 55 de kilometri de orașul Brașov. Comuna este alcătuită din trei sate: Podu Dâmboviței, Dâmbovicioara și Ciocanu, toate adevărate destinații turistice pentru iubitorii muntelui, dar și ai tradițiilor și ai obiceiurilor Argeșului de Nord.
Satul Podu Dâmboviței este situat la șoseaua națională, pe DN73 (Pitești-Brașov), la 5 km de Rucăr, fiind principala poartă de acces către o serie de trasee turistice ce duc către Munții Iezer-Păpușa, Piatra Craiului, Bucegi și Leaota. Numele satului, de la confluența Dâmboviței cu Dâmbovicioara și Valea Cheii, este legat de existența unui străvechi pod de lemn peste apa Dâmboviței care înlesnea circulația pe drumul dintre Câmpulung și Brașov, folosit intens de către negustori. La poalele Munților Piatra Craiului, pe culoarul Rucăr-Bran, comuna este localizată în bazinul hidrografic al râului Dâmbovicioara, cuprinzând inclusiv punctul de vărsare al acestei ape în Dâmbovița. La Podu Dâmboviței, din DN73 se ramifică șoseaua județeană DJ730, spre satul Dâmbovicioara, care duce spre nord în satul Ciocanu și mai apoi în județul Brașov, la Șirnea, comuna Fundata. Altitudinea celor 3 sate variază între 750 m (Podu Dâmboviței) și 1200 m (satul Ciocanu). Extrem de spectaculos este faptul că din anumite locuri ale satului Ciocanu se poate admira în toată splendoarea sa atât Masivul Bucegi, cât și Masivul Piatra Craiului.
Dâmbovicioara se află în Parcul Național Piatra Craiului alături de alte localități precum Zărnești, Moeciu (satele Măgura și Peștera), Bran și Rucăr. Principala atracție o constituie creasta calcaroasă, cu o lungime de 25 km, orientată pe direcția NE-SV, care atinge altitudinea maximă la Vf. La Om (Piscul Baciului) 2238 m. Ea reprezintă cea mai lungă și mai înaltă creastă calcaroasă din țară. Dintre formele de relief carstic, cele mai cunoscute sunt: Acul Crăpăturii și Orga Mare în partea nordică, Turnurile Dianei și arcadele de la Zaplaz în partea centrală și Marele Grohotiș și Cerdacul Stanciului în partea sudică. Peștera de la Colții Chiliilor, care adăpostea localnicii în sec. XV în timpul invaziilor turcești, alături de Peștera Dâmbovicioarei, sunt cele mai vizitate peșteri din cadrul Parcului Național Piatra Craiului.
Cheile Dambovicioarei
Au un aspect impunător și fac parte dintr-o serie de aproximativ 20 de chei situate în bazinul hidrografic al râului Dâmbovița. Acestea s-au format în urma eroziunii pârâului Dâmbovicioara, care izvorăște din versantul sudic al Vârfului „La Om” (2230 m), din munții Piatra Craiului, și este afluentul râului Dâmbovița. Pârâul Dâmbovicioara a săpat în formațiunile de roci sedimentare, calcaroase, și gresii, un adevărat canion lung de 8 km, din care fac parte și Cheile Brusturetului, iar, în unele zone, are pereți verticali ce depășesc 200 de m înălțime. Apele, prin acțiunea de eroziune, au creat forme bizare de turnuri sau creste ascuțite, având subteran goluri carstice; astfel, în această zonă se pot număra peste 50 de peșteri ca (Peștera Dâmbovicioara, Peștera de la Gura Defileului, Peștera Labirintului).
Cheile Brusturetului
În amonte de Cheile Dâmbovicioarei, urmând cursul râului, la confluenţa cu Valea Muierii se taie o cheie îngustă, remarcându-se aici succesiunea de cascade. Cea mai importantă cascadă este Cascada Izvoarele din Plai, care se găsește pe partea stângă, imediat după casele din Valea Rea. Urmează apoi un pasaj deosebit – denumit La Gâlgoaie, unde apa iese cu mare viteză din munte şi se varsă imediat în Dâmbovicioara, iar după acestea încep Cheile Brusturetului – un complex carstic alcătuit din Cheile propriu-zise ale Brusturetului, Cheia Lungă şi Cheia Strâmtă. Cheile Brusturetului nu sunt atât de grandioase ca şi Cheile Dâmbovicioarei, sunt mai strâmte, mai sălbatice şi mai puţin circulate, iar din Poiana Brusturet încep traseele turistice din Piatra Craiului.
Peștera Dambovicioara
A fost adăpost al pustnicilor și ascunzătoare a haiducilor, născută din calcare de vârstă jurasică, sculptată de natură în chipuri neomenești. Peștera a apărut ca urmare a acțiunii apelor care traversează masivul Piatra Craiului, dar și Munții Făgăraș și Leaota. În cursul lor, acestea au format văi adânci și înguste, conducând la apariția unui peisaj deosebit, apreciat de turiștii care vizitează zona. Cel mai important afluent al Dâmboviței care a contribuit la formarea acestui frumos obiectiv natural este Dâmbovicioara, care izvorăște din versantul sudic al Vârfului Omu și străbate culoarul Rucăr-Bran pe direcția Nord-Sud, vărsându-se în Dâmbovița. Golul subteran este format dintr-o galerie lungă de 250 metri, cu un traseu ascendent. Lungă de peste 600 metri, această peșteră are aspectul unei galerii puțin ramificate, traseul său fiind puțin ascendent; aceasta poate fi străbătută ușor, având plafonul mai înalt decât statura omului, de aproximativ doi metri.
Partea deschisă vizitării publicului este însă mult mai scurtă, puțin peste 240 metri, peștera continuându-se cu o galerie îngustă. Interiorul oferă condiții optime de vizitare, cu o galerie largă și temperatură potrivită, simțindu-se un ușor curent de aer care demonstrează că există încă o comunicare cu exteriorul. În peșteră sunt spectaculoase formațiuni calcaroase, care de-a lungul timpului au căpătat diverse forme recunoscute de localnici ca forma unui cap de țap, a unei șopârle și a unei căpșuni.
În ramificațiile din galerie se pot vedea camera pustnicului retras aici după ce a fost vrăjit de frumusețea acestor locuri. În galeria mare, cea de 100 metri, se pot vedea forma unui elefant matur, a unei aripi de vultur și cuibul său, două aripi de înger, pielea de șarpe, capul unui șarpe, un elefant mic, un chip de diavol etc. Temperatura oscilează în jurul valorilor de 10-12 grade C, iar umiditatea este potrivită. Peștera este „uscată”, pârâul care a generat-o având acum altă albie. În interior se leagă de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizează un slab curent de aer. Peștera este primul fenomen carstic ce a servit drept model unui pictor celebru (tabloul „Peștera Dâmbovicioarei”, de Nicolae Grigorescu).
Legenda peșterii Dâmbovicioara spune că, mult după plecarea pustnicului Pavel, în perioada primului război mondial, în peștera Dâmbovicioara își găsiseră adăpostul doi haiduci celebri, Fulga și Budac. Aceștia așteptau într-o nișă din interiorul peșterii, ce ducea spre vârful muntelui, și jefuiau oamenii bogați, oferindu-le banii celor săraci. Haiducii erau foarte prietenoși cu localnicii și, considerându-se stăpânii peșterii, ei organizau nunți și petreceri cu lăutari, ospețe haiducești în sala mare a peșterii. Haiducul Andrei Budac este o legendă a locurilor, un milostiv al săracilor, dar prigonitor cu ciocoii vremii. S-a născut la 20 iulie 1873, în satul Oprea Cârțișoara, fiu al lui Zenovie și al Elisabetei. La vârsta de 18 ani, fără să ceară acordul părinților, trece munții în România, clandestin, prin Vama Cucului și intră în ceata de haiduci condusă de unul Țigan de prin părțile Rucărului de Argeș.
După moartea lui Țigan, Andrei devine căpitanul celor 12 haiduci pe care-i conduce timp de 20 de ani. Îi jefuia pe ciocoi, pe bogați și îi miluia pe săraci. A luat parte la Răscoala din 1907, când a fost prins și întemnițat la Câmpulung Muscel. Pe capul lui și al camarazilor lui, Gheorghe Fulga, Ioana Murărescu și Nicolae Veza, Jandarmeria a pus un premiu de 2000 de coroane care să revină celui care-i prinde. Andrei Budac a fost urmărit de sute de jandarmi prin păduri și prin sate. În noaptea de 29/30 ianuarie 1912 este prins de un pluton de jandarmi, trădat fiind, și este împușcat. Este înmormântat în sat, iar după ei, au rămas doinele de jale: „Frunză verde salbă moale, Ici în vale, mai la vale, Se plimba Fulga călare, De poteră habar n-are. Cu căciula mocănească, Cu sarica moicenească, Nimenea să nu-l cunoască. Foaie verde iasomie, Fulga pleacă-n haiducie, Cu un frățior mai mic, De-al codrilor voinic, Pe care-l cheamă Budac Și vine la toți de leac. Fără frică de jandarmi, Fără frică de guzgani.”
De asemenea, avem și monumente istorice: ruinele cetății Oratia, Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, sat Podu Dâmboviței, și podul de piatră de peste râul Dâmbovița (centrul satului Podu Dâmboviței).
Cetatea Oratia
La mică distanță de drumul care leagă Câmpulung de Brașov, pe teritoriul administrativ al localității Podu Dâmboviței, se află Cetatea Oratia. Localnicii spun că la construcția ei s-a început prin anul 1330 și că a fost ridicată de oamenii care locuiau în împrejurimi. Alții sunt de părere că o mână de ajutor au dat-o însăși cavalerii teutoni, dar nu există documente care să ateste acest lucru. În aceste condiții, zidul amplasat în zona Podul Dâmboviței, pe culoarul Rucăr-Bran, continuă să învăluie în mister întreaga vale unde se spune că odată trecea cel mai important drum ce lega Țara Românească de Transilvania. Mai mult, ruinele cetății se lasă văzute doar dintr-un anumit punct, și anume, dintr-o parcare situată în apropierea locației turistice Dealul Sasului. Cetatea a fost concepută ca punct de apărare și s-a numit, la acea vreme, Cetatea Neamțului. Ulterior, devenind punct vamal, s-a transformat în Cetatea Piatra Craiului, Cetatea Dâmboviței, iar într-un final a fost botezată Oratia, după valea care se întinde la poalele ei.
Cetatea a fost, se pare, locul în care Vlad Țepeș ar fi stat o perioadă, în unele înscrieri fiind precizat faptul că domnitorul chiar ar fi fost prins de turci în această cetate. Această cetate și-a pus amprenta în zona Dâmbovicioarei pentru că din Țara Românească intrau spre Brașov produse precum grâu, secară, foarte mult pește, piei de animale, miere, ceară, bumbac luat de la turci, iar de la Brașov intrau fier, oțel, arme, postav, catifea, pantofi sau argintărie. Se spune că cetatea era prevăzută cu un pod mobil care era coborât numai atunci când carele intrau la vămuire. Tipologic, Cetatea Oratia corespunde mai curând fortificațiilor de mici dimensiuni al căror rol era de a străjui căi de acces sau puncte strategice importante, decât cetăților propriu-zise care reprezentau ele însele, de cele mai multe ori, un astfel de punct strategic.
Podul de Piatră – peste râul Dâmbovița, Sat Podu Dâmboviței
La începutul secolului 19, în timpul domnitorului Barbu Știrbei, pe D.N. 73 Pitești – Brașov, s-au executat trei poduri din zidărie de piatră de talie, cu aceeași tehnologie și calitate. Podul de pe D.N. 73, Pitești – Brașov, km 78+910, peste Dâmbovița, în satul Podu Dâmboviței, este executat între anii 1881-1886 și se poate spune că acest pod este cea mai reprezentativă lucrare din clasa podurilor boltite din piatră de talie, un monument de arhitectură. Este, de altfel, clasificat monument istoric de către Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Argeș. (sursa informații: revista de specialitate)
,,Prima vizită oficială a lui Carol I la Câmpulung a fost consemnată între 9/31 iulie și 4 iulie/5 august 1868. Memoriile sale cuprind pasaje în „Carnetul de turist al regelui Carol”. După 8 ore de drum „foarte greu, dar foarte pitoresc și care adesea oferă priveliști întinse asupra lanțului Carpaților și atinge un șir de sate frumoase, locuințe solide și bine îngrijite ale unor țărani de munte, avuți, incomparabile cu tristele localități ale câmpiei”. Domnitorul face o excursie în munți la „bogatul și frumosul Rucăr”, dar a fost surprins de „drumurile rele” cu atât mai mult cu cât el constată că aici „se exercită un comerț înfloritor cu lemne” și că „există o industrie casnică” destul de dezvoltată „covoare frumos țesute și costume se găsesc în fiecare casă”.
Carol I ajunge până la Podu Dâmboviței, unde locuitorii i-au adresat rugămintea de a le deschide „valea frumoasă, printr-un drum de la Câmpulung, la granița Transilvaniei”. Martor la eveniment, prințul Dimitrie Sturdza precizează că Vodă „străbate călare cu câțiva ingineri, regiunea, spre a găsi el însuși linia cea mai bună și mai ușoară pentru acest drum”. Domnitorul a promis „Cu a dumneavoastră îngrijire și cu brațele locuitorilor, sper în curând a avea acest drum atât de dorit și de folositor pentru țară”. „Drumul vechi pornea de sub Posada, se lăsa în Gârlă (n.a. râul Dâmbovița), se trecea prin ea și ieșea în șoseaua națională, pe lângă Crucea lui Brâncoveanu, mergea pe lângă părăul Orății, urca pe Podu Aninii, apoi roată până la Cetate”. (Gheorghe Cojocaru, 84 de ani, sat Podu Dâmboviței, 2020). Această relatare privea sectorul de drum ce traversa, până în anul 1891, satul Podu Dâmboviței, între Rucăr și Dealul Sasului.” (informații preluate din Monografia comunei Dâmbovicioara, autor Ion Busuioc)
Lucrările la Calea Câmpulung-Giuvala (Fundata), unde au fost folosite trupe de geniu și lucrători specialiști italieni, au început în 1869 și au fost finalizate în 1891. (cap. I. Rețeaua rutieră/ Drumurile)
Biserica, monument înscris pe lista monumentelor istorice înscrise în Patrimoniul cultural național al României, este situată într-un punct dominant, nu departe de centrul satului Podu Dâmboviței. Este construită din calcar, după planurile arhitectului D. Ionescu-Berechet, începând cu anul 1944, iar în 1953 are loc sfințirea ei. În formă de cruce, cu o singură turlă, biserica are atașat, în colțul nord-vestic, turnul-clopotniță, fiind în felul său un unicat arheologic.
Alte locuri din comuna Dâmbovicioara pe care le recomandăm a fi vizitate sunt:
- Zona Brusturet, de unde pornesc traseele către masivul Piatra Craiului
- Zona Valea Cheii, către traseele din Leaota și satul Fundățica, comuna Fundata
- Cheile Dâmboviței, către Sătic, comuna Rucăr, și barajul Pecineagu
- Zona Valea Muierii și cătunul Valea Urdii
Valea Urdii, un loc minunat denumit în trecut Popasul Giuvala din Carpații Meridionali, se află pe culoarul Rucăr-Bran, în partea nord-estică a județului Argeș, chiar la limita cu comuna Fundata (județul Brașov). Din punct de vedere administrativ, aparține de satul Dâmbovicioara și este o zonă folclorică, tradițional muntenească, cu obiceiuri și tradiții vechi de sute de ani, cu peisaje mirifice atât iarna cât și vara, cu oameni primitori și bucuroși de oaspeți.
Preparatele locale din Dâmbovicioara
Bulzul ciobanesc: Bulzul este un preparat tradițional românesc, realizat din mămăligă, brânză de burduf și, uneori, cârnați sau slănină. Mămăliga fierbinte se amestecă cu brânza, se formează bile care apoi se pun la cuptor pentru a se rumeni.
Urdașul
Urdașul este un fel de mâncare făcut din urdă (un tip de brânză obținută din zer), ouă și smântână. Ingredientele se amestecă și se gătesc la foc mic, până când se obține o consistență cremoasă.
Tochitura
Tochitura se prepară din diverse bucăți de carne (de obicei, porc), cârnați, organe și, uneori, ciuperci, toate gătite încet într-un ceaun de fontă pe foc de lemne, împreună cu condimente și sosuri. Se servește adesea cu mămăligă și ouă prăjite.
Biscuiți cu untură
Acești biscuiți se fac dintr-un aluat cu untură, făină, zahăr și uneori nuci sau alte arome. Se coc în cuptor până devin crocanți.
Gogoși cu cartofi
Gogoșile cu cartofi se prepară dintr-un aluat care conține cartofi fierți și zdrobiți, făină, drojdie, zahăr și lapte. Aluatul se frământă, se lasă la dospit, apoi se formează gogoșile care se prăjesc în ulei încins.
Pastramă de berbecuț
Pastrama se prepară din carne de berbecuț marinată în diverse condimente și vin, apoi afumată și/sau uscată. Se poate servi prăjită sau la grătar.
Păstrăvul
Păstrăvul proaspăt prins se poate prepara la grătar, la cuptor sau prăjit, adesea cu usturoi, lămâie și ierburi aromatice.
Papanși cu dulceață de afine și smântână
Papanșii sunt deserturi tradiționale românești făcute din brânză dulce, făină, ouă și zahăr, prăjite sau fierte, și servite cu smântână și dulceață de afine.
Comunitatea din Dâmbovicioara
Oamenii din Dâmbovicioara sunt foarte ospitalieri și implicați în activitățile comunității. Tradițiile precum șezătorile, unde femeile fac demonstrații de cusut și țesut, sunt menținute și adaptate vremurilor moderne.
Locuri de cazare în Comuna Dâmbovicioara (în zona Cheile Dâmbovicioarei)
Există o varietate de opțiuni de cazare, de la case de închiriat cu mai multe camere la glamping. Acestea pot fi găsite pe site-uri de profil sau pe pagina Facebook dedicată turismului din Dâmbovicioara.
Recomandări pentru turiștii pasionați de turism rural
Planificarea sejurului este esențială pentru a beneficia la maximum de frumusețea Dâmbovicioarei. Se recomandă drumeții ghidate, plimbări cu tractorul pe Cheile Dâmbovicioarei, petreceri tradiționale cu muzică live și brunch-uri.
Antreprenoriatul rural în comuna Cheile Dâmbovicioarei
Principalele activități economice sunt turismul și vânzarea produselor locale, cum ar fi brânzeturile și dulcețurile. Atractiile turistice pot fi vizitate în orice sezon, fiecare anotimp oferind peisaje unice.
Tradiții și obiceiuri locale
Brezaia (24 Decembrie)
Un obicei de colindat în Ajunul Crăciunului, unde tinerii se organizează în cete și colindă cu personaje precum Brezaia și Moșul Brezăii. Brezaia este un personaj cu cioc de lemn și pelerină colorată, simbolizând personajele biblice Irod și Irodiada. Colindatul este urmat de o horă mare și o petrecere la căminul cultural.
Focul lui Sumedru (25 Octombrie)
Un obicei vechi de două mii de ani, în noaptea de dinaintea sărbătorii Sfântului Dimitrie, când se aprind focuri mari pentru purificare și noroc. Tinerii și copiii sar peste foc pentru sănătate și prosperitate, iar femeile împart nuci, mere și alte bunătăți. Focul simbolizează sfârșitul toamnei și începutul iernii.
Imaginile aparțin Ralucăi Busuioc
Interviu realizat de Raluca Dumitrana
