Stiri: Muntenia

Mama Lola – brandul care păstrează vie amintirea bunicii Răzvan Toma este un antreprenor tânăr la început de drum, care a fondat brandul Mama Lola, o afacere artizanală pornită în comuna Negrași, județul Argeș. Mama Lola este un mod de a evoca amintirea caldă a bunicii Lola (bunica din partea mamei) și cea care i-a purtat de grijă în copilăria pe care Răzvan a petrecut-o, în mare parte, la țară, așa cum erau mai toți copiii din generația sa. Atelierul în care se pregătesc bunătățile artizanale, fără aditivi sau adaosuri, a fost făcut pe terenurile și în casa bunicii Lola. Tocmai de aceea mie îmi place să spun că toată energia bună, dragostea bunicii lui Răzvan a rămas încă aici cu ei. De acolo, de unde e, le poartă de grijă nu doar lui Răzvan și familiei lui, ci și mamei lui Răzvan, care gătește fix așa cum a învățat de la mama sa.  Am putea spune că bunica Lola le poartă de grijă și celor care comandă produsele Mama Lola, în gest de binecuvântare pentru cei care îi sunt alături nepotului ei drag. Bunica Lola, educatoarea satului și cea care i-a sădit încrederea în forțele proprii lui Răzvan Trebuie doar să o privești pe mama lui Răzvan și pe Răzvan să le vezi zâmbetul sincer și îți apare imediat în mod imaginar și chipul mamei Lola. Despre bunica sa, Răzvan mi-a povestit că a fost educatoare, iar principalul său merit în parcursul lui Răzvan este că i-a lăsat libertatea de care avea nevoie pentru a deveni un tânăr care are încredere în el. Ambii bunici erau intelectuali, iar mama Lola a fost educatoarea satului; dragostea pentru lectură i-a fost transmisă și lui Răzvan. Răzvan este astăzi doctorand la USAMV, iar pentru lucrarea de doctorat cercetează modul în care pomii fructiferi din livada sa pot să crească și să rodească utilizând substanțe organice și prietenoase cu mediul. Răzvan Toma – antreprenor la început de drum și doctorand la USAMV Inițial, ideea de a face o afacere a lor a venit când Răzvan nu și-a mai putut continua munca într-o multinațională. Este la a doua afacere, iar motivația principală pentru acest  din urmă proiect a venit din dorința de a face ceva practic cu resursele pe care le avea la îndemână. Și-a dorit să stea mai mult lângă bunica sa, care era în vârstă, de dragul ei, dar și pentru că băiețelul lui Răzvan iubește mult să stea verile la țară. Au început afacerea. A investit 100.000 din fonduri proprii într-o mică unitate de producție. Produc în loturi mici. Zilnic, au capacitatea să pregătească 200 de borcane. Mama Lola, o punte între bucătăria rurală și consumatorul urban Toate aceste bunătăți locale din Argeș sunt gândite pentru consumatorii urbani: acei tineri educați care nu mai au rude, mame și bunici la țară, dar care tânjesc după gustul murăturilor, al zacuștilor și al dulcețurilor făcute nu în grabă, ci în tihnă și cu respect pentru ingrediente și pentru cei care le consumă. Produc: murături asortate, zacuscă de dovlecei și vinete, varză călită, fasole bătută, dulceață de afine, dulceață de gutui și dulceață de zmeură, precum și adjika dulce și adjika picantă.  Dorința de a fi mai aproape de bunica și de copilăria de la țară Drumul nu a fost cel mai lin, cum bine știm că este cazul tuturor afacerilor din mediul urban. Resursele sunt puține și trebuie drămuite în mod responsabil. S-au lansat oficial anul trecut, în toamnă, iar eu i-am observat pe pagina de Facebook a celor de la Artisan Food Market. Au participat la târgul destinat producătorilor locali, devenit deja reper pentru producătorii locali din toată țara. Târgul s-a organizat la Hanul lui Manuc și Răzvan s-a bucurat că a putut culege feedback în mod real de la cei care au venit la eveniment. Acolo au vândut primele borcane și tot de acolo au venit și primele comenzi pe website-ul propriu. Oamenii au fost încântați de produse și au revenit constant cu mici comenzi. Olteancă fiind (născută în Mehedinți și relocată în Vâlcea), după ce am studiat și acumulat experiență profesională în Craiova și București, mi-au atras atenția castroanele din lut inscripționate cu Mama Lola. Mi-au trezit interesul pentru că am crezut că este producător local din Vâlcea. I-am scris, iar Răzvan a revenit pe mail cu răspunsul și cu mesajul că vrea să colaborăm. Am discutat mai bine de o oră telefonic, am depănat amintiri. I-am spus despre mutarea noastră la țară, el mi-a povestit de bunica sa. S-a conturat parcă un soi de prietenie virtuală. Am simțit că rezonez cu el din prima clipă și l-am încurajat chiar să se gândească la ideea de punct gastronomic local, gândind că în Argeș încă nu sunt multe puncte gastronomice locale, dar mai ales gândind tot conceptul Mama Lola: casa veche și odăile din ea, care au fost modernizate păstrând amprenta unei case vechi, borcanele cu bunătăți care stau așezate în cămară așa cum stau în toate cămările oamenilor gospodari de la sat, gustul lor aparte pentru că sunt făcute cu ingrediente de la producătorii locali sau din grădina proprie, rețetele de familie, linia grafică a brandului: ușor poetic, cu o tentă de rustic, dar totuși modernă, cu o paletă de culori în nuanțe deschise, dar vii. Au un echilibru aparte. Nu știu cine a gândit linia grafică, dar am reținut că este un amic al lui Răzvan, care a avut foarte multă răbdare cu Răzvan și care a modificat până a reușit la varianta actuală.  (Later edit: Amicul este Matei de la ProBranding). Revenind la castroanele din lut, acestea sunt realizate în Horezu de un olar și reflectă, în mare parte, originile bunicii Lola (Niculina Mozăceanu, pe care oamenii o numeau „Lola”). Răzvan s-a gândit că aceste castroane s-ar vinde bine și ar arăta chiar bine împreună cu bunătățile de la ei. Și a avut dreptate. Varza călită, fasolea bătută și chiar adjika, care nu este un produs specific bucătăriei noastre tradiționale, arată minunat în aceste castroane. Colaborarea noastră