Servicii PR și marketing | Raluca Dumitrana

Artisan Food Market 16–18 octombrie 2026: program și bilete

15 octombrie 2026 Niciun comentariu

De ani buni cunosc Artisan Food Market, un eveniment dedicat producătorilor locali, mici și mari, la care oamenii vin în primul rând să cumpere și apoi să deguste. Este un târg pe care îl recomand de fiecare dată când are loc. Majoritatea producătorilor vând bine sau foarte bine aici, iar pentru mulți evenimentul este și o rampă de lansare. Anul acesta, Artisan Food Market a trecut la nivelul următor: ediția din 16–18 octombrie 2026 are loc la Biblioteca Națională a României, într-un spațiu primitor, modern și generos, pentru trei zile dedicate produselor artizanale. Odată cu această extindere, programul aduce și activări în jurul gastronomiei și produselor locale, precum și o conferință de presă dedicată producătorilor și provocărilor cu care se confruntă. Dacă sunteți în București sau în împrejurimi, merită să mergeți la această manifestare a bunului gust. Vor fi acolo 105 expozanți din România și din străinătate, iar voi vă puteți face provizii pentru câteva săptămâni bune. Artisan Food Market, 16–18 octombrie 2026: program, expozanți și acces la Biblioteca Națională Artisan Food Market, ediția a XIII-a, are loc în perioada 16–18 octombrie 2026, la Biblioteca Națională a României, Bulevardul Unirii nr. 22, București. Târgul este deschis vineri, sâmbătă și duminică, între 10:00 și 20:00, iar biletul pentru o zi costă 20 de lei. În cele trei zile sunt anunțate întâlniri cu expozanții, prezentări, degustări, o conferință de presă și o expoziție din colecția viitorului Muzeu al Sarmalelor. Pentru cine vrea să cumpere, contează atât oferta, cât și oamenii care pot explica de unde vine un produs și cum este făcut. Ediția din octombrie aduce la aceeași adresă cooperative agricole, ferme, brutării, crame, ateliere de ciocolată și comercianți specializați. Programul oferă și câteva repere utile pentru cei care vor să își organizeze vizita în jurul unui anumit producător. Unde are loc Artisan Food Market și cât costă accesul? Evenimentul este organizat de AccenteNOI Fair și A.P.A. – Asociația Producătorilor Artizani. Pentru această ediție, locația anunțată este Biblioteca Națională a României, pe Bulevardul Unirii nr. 22, București, cod poștal 030823. Vineri, 16 octombrie: 10:00–20:00. Sâmbătă, 17 octombrie: 10:00–20:00. Duminică, 18 octombrie: 10:00–20:00. Pe pagina de bilete Entertix sunt afișate următoarele tarife: 20 de lei pentru o zi, cu alegerea datei; 33 de lei pentru două zile, la alegere; 51 de lei pentru toate cele trei zile; 10 lei pentru vizitarea Muzeului Sarmalelor, categorie de bilet listată separat. Programul include degustări și prezentări, însă informațiile publicate nu precizează pentru fiecare activitate dacă participarea este inclusă în biletul târgului ori dacă necesită rezervare sau plată suplimentară. Aceste condiții trebuie verificate cu organizatorii pentru activitatea aleasă. Expozanți și produse: cine participă la ediția din octombrie Lista de mai jos reunește participările confirmate în sursele consultate, nu întreaga listă a târgului. Unde anunțurile nu detaliază sortimentele aduse, este indicat profilul producătorului, fără a transforma catalogul său într-o ofertă garantată la stand. Lactate și brânzeturi Montana Laptele Naturii – Tărlungeni, județul Brașov. Producător de lactate, prezent în program cu produse din lapte de capră. Prezentarea este sâmbătă, de la 12:00. Ferma NOIAN – Barcani, județul Covasna. Fermă cu producție de brânzeturi din lapte de oaie. Pentru târg sunt anunțate prezentarea și degustarea brânzeturilor, fără o listă de sortimente. Brânzeturi Hoghilag – Dumbrăveni, județul Sibiu. Producătorul participă duminică la un masterclass despre brânzeturi realizate după rețete italiene, cu ingrediente locale. Varietățile disponibile la stand nu sunt enumerate în program. Cooperativa Agricolă Csengő – Frumoasa, județul Harghita. Participarea este anunțată explicit pentru această ediție. Cooperativa produce lactate și brânzeturi; selecția pentru târg nu este detaliată. Hok & Han Cașcaval – Gilău, județul Cluj; cașcavaluri produse în Olanda. Este un comerciant de brânzeturi importate, nu un producător român al acestora. Anunțul evenimentului menționează sortimente maturate un an și doi ani. Carne și preparate din carne De la Bâlea – Abatorul Câmpulung – Câmpulung, județul Argeș. Producător și procesator de carne, anunțat între participanții ediției. Duminică are o prezentare cu degustare; programul nu precizează sortimentele. Pâine și patiserie Brutăria Ma.Iu – București. Brutărie artizanală, cu prezentare și degustare duminică. Nu este publicată o selecție de pâini pentru eveniment. Cannelle – București. Atelier de cofetărie și patiserie. În anunțurile târgului apar pastel de nata, rulouri cu scorțișoară și sărățele cu untură și telemea. Produse din cereale Biruința Olteniei – Dobrun, județul Olt. Cooperativa participă cu stand și aduce Mălaiul țărănesc Biruința Olteniei, recent lansat. Vânzarea la stand are loc numai sâmbătă, 17 octombrie, și duminică, 18 octombrie. Fructe, legume, conserve și produse picante Livada Domniței – Sultana, județul Călărași. Producător și procesator de fructe și legume, cu prezentare și degustare duminică. Programul anunță produse din fructe și legume, fără să enumere rețetele. Lădița Verde – Macea, județul Arad. Afacere de familie care prelucrează legume cultivate local. Anunțul participării prezintă această categorie de produse, fără o listă completă pentru stand. RIBON Kiss of Nature – Mădăraș, județul Harghita. Participarea este confirmată pentru ediția din 16–18 octombrie. Producătorul are în portofoliu produse din fructe, inclusiv sucuri, siropuri și fructe liofilizate; sortimentele aduse la târg nu sunt precizate. Chilli Hills – Dolni Lozen, lângă Sofia, Bulgaria. Producător de ardei iuți și produse picante. La eveniment propune degustarea ghidată „Heat Levels 1–10”, cu zece produse, în ordinea intensității. Paboland / Rose-Paboland – Liveni, comuna Manoleasa, județul Botoșani. Produsele din trandafir de Damasc apar în comunicarea ediției, care pune în atenție trandafirii murați. Nu este publicată întreaga ofertă a standului. Ciocolată și cafea Kestar Coffee & Chocolate – București. Atelier de ciocolată și brand de cafea, cu prezentare sâmbătă. Programul anunță ciocolată artizanală și cafea, fără lista tabletelor sau a originilor de cafea disponibile la târg. Vinuri Crama Lipiot – Lipia, comuna Merei, județul Buzău. Crama își confirmă participarea și anunță, între vinurile pentru eveniment, Tămâioasă Românească – Lipiot Alb și Merlot Ușor, propus pentru servire rece. Domeniul Bogdan – Dobrogea. Producător de vin, prezentat în anunțurile ediției cu vinuri biodinamice. Etichetele disponibile la stand nu sunt enumerate în sursele consultate. Alte participări anunțate Bunătăți de la Gina Bradea este confirmat în anunțul organizatorilor pentru 16–18

Citeste mai mult »

Doi ani de când o cunosc pe Andreea Popa, de la CheeseOrbit.com

8 octombrie 2026 Niciun comentariu

Când am început să învăț eu despre brânză, teama era imensă: că nu voi înțelege, că e un domeniu atât de nou. Știu că am serbat o săptămână numai pentru că m-a abordat Andreea Popa. O urmăream cu jind și îi apreciam postările. Mi-a scris că lumea asta poate fi descoperită cu răbdare și atenție. M-am înscris la nivelul 1, iar Andreea a făcut totul să pară așa firesc. Pentru mine, faptul că am pășit în lumea aceasta mi-a deschis o serie de oportunități, nu doar în domeniul brânzeturilor, ci și în domenii conexe. Am început să am mai multă încredere ca om de PR să vorbesc despre brânzeturile clienților mei, am ajuns să descopăr cum fac alții lucrurile și să visez asta pentru producătorii din țara mea. Suntem încă la început în acest domeniu, pășim timid, dar producătorii noștri au nevoie de contexte bune, multe și variate. Nu contează unde suntem acum, contează ca românii să descopere că și noi (în România) avem brânzeturi maturate bune care merită să fie descoperite. Piața se ridică prin educație, prin evenimente și contexte, dar mai ales prin deschiderea profesioniștilor și producătorilor. Acest concurs nu era posibil nici fără jurați, nici fără producători și munca lor. Dar știu sigur că încrederea să pornesc totul am avut-o de la Andreea Popa, care nu doar că e un profesionist în acest domeniu, dar este omul cu care ai curajul să mergi în pânzele albe. Mereu vorbește de energia Academy of Cheese. Și eu, și ea visăm la contexte și pentru cei care urmează cursurile Academy of Cheese. Visul nostru a devenit realitate când i-am văzut pe oamenii aceștia adunați într-un loc. Au ajuns acolo, s-au sprijinit, au fost o energie atât de bună, de parcă ne cunoșteam de ani, nu doar de câteva ore. Felicitări producătorilor pentru medaliile obținute, dar mai ales pentru toată munca depusă! Interviul acesta era programat să apară înainte de concurs, însă nu am mai avut răgaz și profit de tot acest context să privim puțin în urmă la cei doi ani care așa repede au trecut, dar în care atât de multe s-au schimbat! Raluca Dumitrana: Sunt aproape doi ani de când am vorbit prima dată la telefon și am realizat primul interviu cu tine pe EconomieRurala.ro. Cum au fost acești doi ani pentru tine, cu bune și cu rele? Cum vedeai tu lucrurile pentru România atunci și ce s-a schimbat de atunci, cu bune și cu rele? Făcând o retrospectivă a acestor doi ani, care sunt micile reușite pe care le serbezi și de care ești mândră? Cum au evoluat cursanții tăi de când au obținut nivelul I și ce speri să se întâmple peste alți doi ani? Andreea Popa (CheeseOrbit.com): Acum doi ani, vedeam România ca pe o țară cu un potențial foarte bun în ceea ce privește producția de brânzeturi (aici mă refer în special la producătorii mici, artizanali pentru că cei industriali își cunosc deja locul și mecanismele într-o piață mult mai largă) dar foarte puțin promovată în exterior. Nu pot spune că lucrurile s-au schimbat radical în acești doi ani însă, încet încet începe să se afle și despre noi că facem brânză bună. Iar pentru mine aceste mici schimbări contează foarte mult, poate și pentru că activez într-o zonă dificilă: educația de nișă, în domeniul brânzeturilor. Aici rezultatele nu se văd neapărat imediat și nici nu se măsoară numai în numărul oamenilor care termină un curs. Eu le văd mai ales în ceea ce fac cursanții după aceea. Unii duc educația mai departe prin evenimente foarte bine organizate și cu un standard ridicat. Alții scriu mai bine despre producători și au început să pună întrebări din alte unghiuri decât înainte. Alții au ajuns să facă parte, alături de mine, din jurii ale unor concursuri internaționale de brânzeturi. Acestea sunt pentru mine reușite foarte importante, pentru că înseamnă că informația nu rămâne doar în contextul cursului. Merge mai departe și începe să aibă un efect într-un domeniu care în România, încă se construiește. Peste alți doi ani mi-ar plăcea, în primul rând, să existe mai mulți oameni bine pregătiți în domeniul brânzeturilor în cât mai multe zone: producție, gastronomie, retail, comunicare, presă, jurizare. Nu cred că piața poate evolua doar prin producători. Este nevoie de un întreg ecosistem care să înțeleagă produsul și să știe să vorbească despre el. Ești mai conectată cu domeniul brânzeturilor din România și chiar ai susținut trei masterclassuri la VATRĂ și OGRADĂ, un eveniment care a avut nu mai puțin de 11 producători locali de brânzeturi, deși era la prima ediție, iar printre aceștia avem și brânzeturi foarte apreciate: Brânza de Horezu, Curtea Culorilor, Ferma Hărman, Bömbi Tejtermékek, Újtusnád, Brânzeturi de Hoghilag, Lăptăria lui Giuseppe, Lactate TU!, Ferma Dacilor, Grota de la Țaga, BAIER – Lactate din Transilvania, Milapo Fresh. Cum a fost acest eveniment pentru tine și de ce astfel de evenimente sunt importante pentru producători, dar și pentru consumatori? Andreea Popa (CheeseOrbit.com): Pentru mine a fost o bucurie enormă să pot fi alături de atât de mulți producători de brânzeturi într-un singur loc, să le degust brânzeturile și să pot vorbi despre unele dintre ele în cadrul masterclassurilor. Am cunoscut personal producători cu care până atunci avusesem doar conversații telefonice, am putut degusta brânzeturi românești medaliate la World Cheese Awards direct alături de oamenii care le produc și în același timp, am descoperit și alte produse artizanale care pot face echipă foarte bună cu brânzeturile noastre. Pentru producători, asemenea evenimente sunt importante în primul rând pentru vizibilitate. Ele le dau posibilitatea să vorbească direct cu oamenii care le consumă produsele, să vadă ce întrebări primesc, ce îi interesează pe consumatori și cum sunt percepute brânzeturile lor. Pentru consumatori este la fel de important. Pot explora piața, pot descoperi sortimente pe care poate nu le-ar întâlni într-un magazin obișnuit, pot discuta direct cu producătorul și încet își pot construi propriile repere. Așa începe, de fapt, să se maturizeze și consumatorul: nu cumpărând mereu același produs, ci având ocazia să

Citeste mai mult »

nicoleta-hans-baier-fondatori-baier-lactate-targ-branzeturi

Baier Lactate: de la ferma de lângă Sighișoara pe rafturile Carrefour și Auchan

8 octombrie 2026 Niciun comentariu

În 2016, Nicoleta și Hans Baier au început la Sighișoara proiectul unei ferme de capre care avea să devină, câțiva ani mai târziu, un business integrat, cu producție proprie de lactate și prezență în marile rețele de retail. Investiția în fermă și procesare a ajuns la aproximativ 2,5 milioane de euro, iar circa 60% din finanțare a venit din fonduri europene. Astăzi, Baier Lactate produce caș, telemea, iaurt, sana, chefir și brânzeturi maturate și este listat în Carrefour și Auchan. Înainte să crească animale și să producă brânză, Nicoleta și Hans Baier au fost consumatori. Căutau lactate de capră pe care să le poată pune pe masa familiei și au început să se documenteze în Europa despre cum ar putea produce singuri astfel de alimente. De aici a pornit Baier Lactate, o afacere de familie construită în jurul fermei, al procesării laptelui și al unui brand propriu. Astăzi, activitatea lor acoperă întregul traseu, de la creșterea caprelor până la produsul care ajunge în magazin. Investiția de la fermă a ajuns la aproximativ 2,5 milioane de euro și a inclus terenul, grajdurile, animalele și spațiul de procesare. Aproximativ 60% din sumă a fost acoperită prin fonduri europene nerambursabile, bani care au permis și achiziția unor echipamente moderne pentru fermă și procesare. O fermă construită pentru procesare În fermă sunt crescute capre din rasele Saanen și Alpina Franceză. Alegerea lor ține atât de cantitatea de lapte, cât și de caracteristicile acestuia, importante pentru producția de brânzeturi. În perioada de vârf a lactației, o capră produce, potrivit familiei Baier, între 2,5 și 4 litri de lapte pe zi. Mulsul se face mecanizat, cu un rotolactor, o platformă circulară pe care animalele urcă pentru muls. Ferma are și tancuri de răcire, iar laptele intră apoi în spațiul propriu de procesare. Pentru Baier Lactate, investiția în infrastructură a fost esențială pentru a putea controla întregul proces. La fel de importantă este hrana animalelor. Rația zilnică include fân de lucernă, cereale și șroturi de floarea-soarelui. Furajele costă între 2.000 și 3.000 de euro pe lună, iar o parte importantă este produsă pe terenurile proprii. Pentru familie, acest lucru înseamnă și control asupra hranei administrate animalelor. Ferma are propriul ritm, indiferent dacă este weekend sau zi de târg. Ziua începe cu mulsul, hrănirea și verificarea animalelor și continuă cu activitățile din fermă și procesare. Când Nicoleta și Hans pleacă la târguri, o parte a familiei și echipa rămân la fermă pentru îngrijirea caprelor și continuarea procesării. Laptele ajunge în brânzeturi maturate Portofoliul Baier Lactate cuprinde caș simplu și sortimente cu praz, usturoi verde, chimen sau chilli, telemea, iaurt, sana și chefir. La acestea se adaugă brânzeturile maturate, produse în variante simple sau cu nucă, piper roșu, chilli și trufe. Procesarea începe cu răcirea și păstrarea laptelui în condiții controlate. Urmează coagularea cu cheag natural, tăierea și prelucrarea coagulului, formarea, scurgerea și, pentru sortimentele maturate, perioada de maturare. Fiecare produs are propriul timp de procesare. Calitatea produselor a fost recunoscută și prin premii. În 2023, cașul cu praz a primit distincție la ROALIMENT, în 2024 a fost premiat chefirul, iar în 2025 brânza maturată clasică a fost desemnată produsul ales la categoria brânză maturată. În 2026, brânza maturată cu trufe a primit medalie de argint la DLG Germania. Baier Lactate – de la târgurile locale la raftul marilor retaileri Pentru un producător local, realizarea produsului este doar una dintre etapele businessului. Urmează ambalarea, analizele, trasabilitatea, logistica și capacitatea de a livra constant. Baier Lactate a ajuns în prezent în Carrefour și Auchan, pe lângă magazinele locale și târgurile de profil. Intrarea în retail a presupus respectarea unor standarde stricte și capacitatea de a menține aceeași calitate și disponibilitate a produselor. Este și una dintre provocările pe care familia Baier le menționează direct: pe același raft cu produsele lor se află branduri ale unor producători mari. Pentru o fermă care crește propriile animale și își procesează laptele, competiția se duce astfel și dincolo de produs, spre preț, distribuție, vizibilitate și capacitatea de a ajunge constant la consumator. Iar costurile apasă asupra întregului lanț. Furajele, energia, combustibilul, ambalajele, apa, transportul și analizele de laborator sunt cheltuieli recurente. În acest context, familia spune că urmărește atent fiecare etapă a producției și investește și în marketing și PR pentru ca produsele să ajungă la consumatorii vizați. O afacere în care familia încă are un rol important Baier Lactate a rămas o afacere de familie. Fiecare membru contribuie în funcție de ceea ce știe să facă, iar echipa a devenit parte importantă din funcționarea fermei și a brandului. Nicoleta și Hans vorbesc și despre posibilitatea ca, într-o zi, copiii lor să continue afacerea. Deocamdată, spun că nu pun presiune pe ei. Sunt tineri, dar se implică atunci când este nevoie. Munca devine și mai intensă în perioada fătărilor, când îngrijirea iezilor se adaugă activităților obișnuite din fermă și procesare. Pentru cei doi antreprenori, aceasta este una dintre perioadele în care volumul de muncă crește cel mai mult. În paralel cu ferma, familia administrează și alte activități, iar organizarea se bazează pe împărțirea responsabilităților și pe o echipă în care pot avea încredere. Planuri de dezvoltare Următorul pas pentru Baier Lactate este dezvoltarea gamei de produse și investiția în fermă și procesare. Familia testează în permanență produse noi, dar spune că nu lansează un sortiment până când acesta nu ajunge la varianta pe care o consideră potrivită. Pe termen lung, ia în calcul și dezvoltarea unor noi direcții în agricultură și producția alimentară. Obiectivul imediat rămâne însă unul legat de: mai multe produse, mai mulți consumatori și consolidarea afacerii construite lângă Sighișoara. Pentru cei doi antreprenori, una dintre cele mai importante confirmări vine direct de la cumpărători. Atunci când cineva gustă o brânză Baier și spune că are „gustul de acasă”, familia consideră că efortul din fermă și din procesare își găsește rostul. Citește și povestea unui alt producător local din Transilvania în articolul Brânzeturi Hoghilag, ultima gospodărie cu vaci din zonă, brânză maturată după rețete italiene. Articol de O.G.

Citeste mai mult »

Produs în Oltenia: producătorii, oamenii și locurile din cele cinci județe, sub un brand comun

29 septembrie 2026 Niciun comentariu

Produs în Oltenia (produsinoltenia.ro) este un brand umbrelă prin care îmi propun să reunesc producătorii locali din Vâlcea, Mehedinți, Olt, Gorj și Dolj, să îi fac mai ușor de găsit și să construiesc legături între aceștia, consumatori și cei care le pot aduce produsele mai aproape de public. Proiectul răspunde nevoii unei identități regionale comune și a unei colaborări constante între oamenii care produc și dezvoltă afaceri în Oltenia. Proiectul debutează la Treasures of the East 2026, la Craiova, și va continua cu platforma produsinoltenia.ro, care va reuni cele cinci componente județene: Produs în Vâlcea, Produs în Mehedinți, Produs în Olt, Produs în Gorj și Produs în Dolj. Fiecare județ va avea locul său, într-un spațiu în care oamenii vor putea descoperi ce se produce în regiune și cine se află în spatele acestor produse: produsinvalcea.ro produsinolt.ro produsinmehedinti.ro produsingorj.ro produsindolj.ro Folosește hashtagurile oficiale ale proiectului pentru a face mai ușor de găsit produsele, oamenii și poveștile din regiune: #ProdusinOltenia #ProdusinValcea #ProdusinMehedinti #ProdusinOlt #ProdusinGorj #ProdusinDolj. Sunt Raluca Dumitrana, fondatoarea EconomieRurala.ro, și inițiez acest proiect pornind de la experiența mea de peste 13 ani în relații publice și marketing și din lucrul cu producători locali și afaceri din HoReCa. Sunt din Mehedinți și locuiesc în Vâlcea, unde m-am mutat în 2018, după finalizarea studiilor și după ce am acumulat experiența relevantă, astfel încât să pot lucra de acasă. Cu o parte dintre producătorii din Oltenia lucrez deja, iar prin Economie Rurală documentez și promovez antreprenoriatul rural, produsele locale, gastronomia și inițiativele care contribuie la dezvoltarea comunităților. Cum a început lucrurul cu producătorii locali? În 2017, prin implicarea în Congresul Național de Gastronomie și Vin, grație lui Cezar Ioan, Nico Lontras și Cosmin Dragomir, am început să înțeleg mai bine nevoia de sprijin și promovare a producătorilor locali. Începând din 2024, tot ei mi-au oferit, prin evenimentele lor, un cadru în care să îi aduc în fața publicului pe producătorii din Oltenia. Debutul proiectului la Treasures of the East continuă această colaborare. Am făcut parte din echipele de organizare și promovare ale evenimentelor Treasures of the East, Vatră și Ogradă și Congresul Național de Gastronomie și Vin. Am realizat și comunicarea PR pentru evenimente organizate de comunitatea Slow Food Buzău. În 2026, m-am implicat în organizarea Oltenic Muse, un program de promovare integrată a producătorilor locali și a unităților de cazare din județul Vâlcea. Din aceste colaborări cunosc dificultăți care se regăsesc la producători din toată țara: cum se fac cunoscuți, cum explică valoarea produselor lor, cum ajung la cumpărători și cum găsesc parteneri cu care să lucreze pe termen lung. Un produs poate fi apreciat la o degustare, dar cumpărătorul trebuie să rețină cine îl face și să știe unde îl poate găsi din nou. Am scris și despre produse locale valoroase care sunt vândute fără un nume de brand sau o prezentare care să le diferențieze. Promovarea presupune să facem cunoscute informațiile care îi ajută pe oameni să aleagă: cine produce, unde, cum și de unde pot cumpăra. Iar atunci când producătorii lucrează împreună, pot avea acces la oportunități pe care, individual, le-ar găsi mai greu. Cred foarte mult în networking și aceasta este modaitatea în care eu am ajuns aici din punct de vedere profesional. În interviurile cu oamenii din spatele unor proiecte precum Gustă din Bucovina, România cu Bun Gust și Ținutul Fluturelui Albastru, am urmărit cum se organizează și ce sprijin concret le oferă comunităților lor. Am scris atunci că îmi doresc o inițiativă și pentru Oltenia. Produs în Oltenia este pasul pe care îl fac în această direcție, folosind experiența acumulată până acum. Platforma va prezenta producătorii și oferta lor, localitățile în care lucrează și informațiile prin care pot fi contactați. Proiectul va include treptat și meșteșugari, puncte gastronomice locale, pensiuni, case de vacanță din mediul rural, experiențe și evenimente prin care pot fi cunoscute locurile și oamenii regiunii. Consumatorii vor putea găsi mai ușor produse locale și informații despre proveniența lor. Proprietarii de băcănii, restaurante și pensiuni vor putea identifica producători cu care să colaboreze. Jurnaliștii vor avea acces la oameni și afaceri despre care să scrie, iar cei care vizitează Oltenia vor putea cunoaște regiunea și prin ceea ce produce. Pentru producători, îmi propun ca proiectul să ofere vizibilitate, schimb de experiență și ocazii de colaborare. Ca să răspundem acestor nevoi, trebuie mai întâi să știm unii de alții. Apoi este nevoie de implicare constantă și de deschiderea de a lucra împreună. Produs în Oltenia este o investiție proprie, în care pun timp, muncă și ceea ce știu să fac în marketing, project management și relații publice. Proiectul nu beneficiază în prezent de fonduri publice sau private, însă are nevoie de finanțare pentru a se dezvolta și a funcționa pe termen lung. Documentarea, realizarea materialelor, întreținerea platformei și promovarea presupun costuri recurente. Sunt deschisă colaborărilor cu parteneri care vor să contribuie financiar sau prin expertiză la această construcție. Dacă ești producător în unul dintre cele cinci județe sau cunoști o afacere locală care ar trebui să fie prezentă în proiect, scrie-mi la raluca@economierurala.ro. Spune-mi cine este, în ce localitate lucrează și ce produce. Poți sprijini proiectul distribuind acest articol sau trimițându-l unei persoane care ar putea fi interesată. Ne poți ajuta și lăsând în comentarii nume sau dând tag producătorilor locali, proprietarilor de puncte gastronomice locale și de băcănii, jurnaliștilor olteni, meșteșugarilor și celor care administrează pensiuni ori case de vacanță în mediul rural din Oltenia. Așa putem ajunge la oamenii pe care vrem să îi aducem împreună. Articol de Raluca Dumitrana

Citeste mai mult »

Cum transformă Gina Crăciun, fondatoarea Bonding Bites, brânzeturile românești în experiențe de degustare

21 septembrie 2026 Un comentariu

Am scris în trecut că voi povesti despre felul în care funcționează adevăratele comunități — nu cele închipuite, construite artificial, și nici cele cu zeci sau sute de mii de urmăritori online, dintre care mulți nici nu știu de ce au dat follow. Alea reale, în care profesioniștii se sprijină și nu se privesc ca pe niște competitori, ci se completează pentru și dacă studeim același cursuri, suntem diferiți, și fiecare dintre noi are un background diferit, iar asta contribuie la modul în care folosim informația acumulată. Iată-mă aici, povestind despre legătura mea cu Gina, o profesionistă cu care am mai multe lucruri în comun și pe care o admir pentru atenția pe care o acordă detaliilor. Gina Crăciun și cu mine am început să studiem domeniul brânzeturilor alături de Andreea Popa, singura româncă acreditată ca trainer oficial în cadrul Academy of Cheese și prima româncă care a făcut parte din juriul World Cheese Awards, unul dintre cele mai apreciate concursuri internaționale dedicate brânzeturilor. Eu am absolvit ulterior Level 2, iar Gina a absolvit Level 1. Felul în care Gina a ajuns să studieze cu Andreea Popa mi s-a părut și drăguț, și amuzant. După ce am absolvit Level 1 în cadrul Academy of Cheese, am scris despre această experiență și despre felul în care o percep pe Andreea Popa și cum a fost experiența mea la cursul Andreei. Nu o știam pe Gina, nu vorbisem niciodată cu ea și nici măcar nu o aveam în lista de prieteni. În schimb, o știam pe sora ei, Elena, cu care lucrasem în trecut și cu care relaționasem foarte bine. Elena a văzut postarea și i-a trimis-o Ginei, iar Gina s-a înscris la cursul Andreei. Anul trecut, când a avut loc Treasures of the East, Andreea i-a recomandat Ginei să vină la Craiova pentru a descoperi brânzeturile locale prezentate atunci. Gina a venit din București împreună cu Elena și așa am aflat și eu că, fără să îmi dau seama, pusesem o cărămidă la această legătură. Ce mi s-a părut și mai interesant în toată această dinamică este că nici eu, nici Andreea nu știam cum ajunsese Gina la cursurile ei. Elena mi-a povestit ulterior această legătură, iar Andreea a fost cea care i-a recomandat Ginei să descopere evenimentul de la Craiova. Anul trecut, evenimentul a fost unul reușit, dar eu am avut extrem de multe lucruri de acoperit și am fost foarte agitată. Atât de agitată, încât abia a doua zi după eveniment mi-am amintit că, în sâmbăta dedicată publicului, nici măcar nu apucasem să beau o cafea. Așadar, primul meu contact cu Gina a fost la Treasures of the East 2025. Anul acesta, am revăzut-o la Vatra și Ograda și am avut ceva mai mult răgaz să stau de vorbă cu ea și cu Elena. Pentru că urmăresc și eu diferiți specialiști care activează în domeniul branzeturilor (afinori, cheesemongeri și magazine specializate din afara țării), nu am putut să nu remarc felul în care arată imaginile și conținutul creat de Gina în online. Pentru a fi atractivă pentru cumpărători, brânza trebuie să fie și prezentată vizual foarte bine, iar Gina reușește cu brio să facă asta. Mi-am dorit mult să o am alături, pentru că simțeam că asta lipsește mult din peisajul românesc, mai ales când vine vorba de brânzeturi, și îmi doresc ca lumea să o perceapă ca pe un model de „așa da”, dar și să înțeleagă cât de multe detalii implică lucrul cu brânzeturile premium și cât de mult pot schimba perspectiva oamenii care studiază brânza, dar au abilități diferite. I-am propus să fie parte din ceea ce se va întâmpla la Treasures of the East 2026, mai ales pentru a arăta cât de importantă este imaginea în promovarea unor brânzeturi premium și în punerea în valoare a muncii producătorilor români de brânzeturi. Este un reper nu doar pentru firmele de catering, ci și pentru producători și reprezentanții din HoReCa. Degeaba ai o brânză bună pe un platou, dacă nu o prezinți corespunzător și nu este atractivă vizual. Mai mult decât atât, degeaba arată bine, dacă spui aberații despre ea și induci consumatorul în eroare. Se întâmplă des la noi. Gina a acceptat și iată-ne la butoane. Eu mă ocup de partea de logistică, căutând și asigurându-mă că vom avea brânzeturi relevante în concursul de la Craiova. Gina contribuie cu atenția ei pentru selecție și detalii: pairinguri care pun în valoare profilul fiecărei brânzeturi, organizarea platourilor de degustare și construcția unei experiențe cu adevărat memorabile pentru public. Andreea Popa nu va fi prezentă fizic la eveniment, dar ne este alături de la distanță, cu expertiza și încrederea ei. Construim împreună acest concurs, ca două foste cursante Academy of Cheese, cu roluri complementare și aceeași dorință de a aduce brânzeturile românești în atenția publicului din România. Așadar este un concurs care va beneficia de la an la an de îmbunătățiri. Despre Gina Crăciun, omul din spatele proiectului Bonding Bites Raluca Dumitrana: Cine este Gina Crăciun și cum a început călătoria ta în lumea brânzeturilor? Gina Crăciun: Sunt fondatoarea Bonding Bites, un concept de catering artizanal creat pentru a aduce oamenii împreună în jurul unor experiențe gastronomice autentice. Mi-a plăcut întotdeauna ideea de a-mi găzdui prietenii și familia acasă. Odată ce am avut un spațiu cozy și o masă mai generoasă în dining, multe dintre întâlnirile noastre s-au mutat acolo, iar un tocător de lemn încărcat cu brânzeturi era nelipsit. Din această plăcere simplă a început curiozitatea: am început să mă întorc din vacanțe cu brânzeturi interesante în loc de suveniruri, iar ulterior am descoperit comunitățile de grazing din SUA. Am început să aprofundez tipurile de brânză și arta asocierilor, iar proiectul a crescut organic, din dorința de a duce mai departe acest pretext de conectare și bucurie la masă. Ce cursuri de brânzeturi a urmat Gina Crăciun de la Bonding Bites? Raluca Dumitrana: Ce ai făcut pentru a te dezvolta și cu ce tipuri de brânzeturi lucrezi? Gina Crăciun: Pe măsură ce proiectul a prins contur, am

Citeste mai mult »

Brânzeturi Hoghilag, brânză maturată după rețete italiene: «Eu vând gustul, nu vând brânză»

20 septembrie 2026 Niciun comentariu

În jurul Hoghilagului, satul din inima Transilvaniei unde Ioan Gherman face de șapte ani o brânză maturată după rețete învățate în Italia, fermele cu vaci s-au închis rând pe rând. El a rămas ultimul din zonă care mai ține vaci și care mai cumpără lapte de la crescătorii din împrejurimi, într-o rază de 15 kilometri de punctul lui de lucru. Are 59 de ani, trei vaci ale lui și laptele pe care i-l aduc vecinii. Restul zilei îl petrece în atelier, unde încheagă, taie și presează pasta de brânză cu mâinile, la fel cum a învățat în cei 13 ani petrecuți într-o lăptărie mică din regiunea Friuli-Venezia Giulia. Brânza care se învață cu mâna și cu ochiul, nu cu ochii pe ceas Gherman a plecat în Italia în 2006 și s-a întors în România în 2019, chiar înainte de pandemie. A lucrat treisprezece ani într-o lăptărie din localitatea Marsure, lângă orașul Aviano, unde se procesau lunar în jur de 5.000 de litri de lapte, uneori până la 8.000-9.000. Acolo făcea și o brânză sub licența consorțiului Montasio, una dintre denumirile protejate cele mai cunoscute din nordul Italiei, care presupunea o marcă plătită pe fiecare formă. De la tehnologul lăptăriei a primit puține sfaturi, dar unul singur i-a rămas întipărit. „Bagă mâna în lapte, bagă mâna în brânză, ca să înțelegi când e gata”, îi spunea șeful lui, iar Gherman a ajuns, din 2010, al doilea om al lăptăriei, ajutor de tehnolog. Meseria asta, spune el, se învață numai cu mâna și cu ochiul, după cazanul din fața ta, pentru că fiecare cazan se comportă altfel chiar și în aceeași zi de lucru. De ce a ales Hoghilagul pentru marca lui de brânză A legat brânza de un loc, Hoghilagul, în locul numelui propriu. A ales comuna asta din mijlocul țării, aproape de Cluj, de Sibiu și de Brașov, orașe unde spera să găsească piață de desfacere mai largă. Acolo locuiește de peste treizeci de ani sora lui, motivul real al alegerii. Fiecare sortiment din gama actuală poartă numele unui sat din comuna Hoghilag. Un an de brânză dată cadou, ca să învețe gustul românilor Primul an în România l-a petrecut testând rețete, cu aproape 5.000 de litri de lapte prelucrați doar pentru probe, fără niciun venit din vânzare. Jumătate din brânza rezultată a dat-o cadou, ca să afle ce le place clienților și cât de diferit e gustul lor față de al italienilor pentru care lucrase până atunci. A ajustat cantitatea de sare, mai mare decât cea folosită în Italia, și a diversificat gama cu trufe, chimen negru, afumătură, ardei iute și fenicul. Trufele le aduce de la un mic producător din Harghita, care le prelucrează și le însoțește de certificate de conformitate, o condiție pe care Gherman o pune înainte de orice colaborare cu furnizorii lui. Brânza Valchis, maturată la rece până capătă gust Gama lui are două direcții. Una e „brânza fină”, cu pastă semidură, în variante simplă, cu trufe, cu chimen negru, afumată, cu ardei iute sau cu fenicul, alături de ricotta și stracchino. Cealaltă e Valchis, cu pastă tare, maturată minimum 60 de zile și, teoretic, până la 2-3 ani; cu piper, pusă în vânzare după 8 luni; cu fenicul, după 4 luni; simplă, în jur de 3 luni, timpul la care gustul ajunge unde își dorește Gherman. Diferența dintre el și alți producători mici stă chiar în această maturare. „Toate se vând, toate în funcție de gust. Eu vând gustul, nu vând brânză. Niciun mic producător de brânză nu vinde efectiv brânză”, spune el, și explică ce înseamnă asta la Hoghilag: temperatură și umiditate constantă în camere frigorifice, timp suficient pentru ca pasta să-și formeze crusta naturală, șase ore de lucru pentru fiecare tură de 300 de litri de lapte. Contrastul, spune el, e cu practica unor producători care înghață brânza sau o țin în saramură concentrată câteva luni și o numesc tot maturată. Sarea din Austria și apa care scumpesc brânza de la Hoghilag A investit până acum aproximativ 100.000 de euro în mijloace fixe, între care trei camere frigorifice de 10 pe 2,5 metri. A pornit în 2019 cu 50.000-60.000 de euro, economiile aduse din Italia, și a extins investiția pe măsură ce cerea piața. Utilajele și consumabilele, de la fermenți și cheag până la produse de igienă, vin de la același furnizor italian pe care îl avea și în Friuli; alternativele românești testate costă aproape la fel de mult și țin mai puțin, spune el, dând exemplul unor cizme de lucru cumpărate ieftin în țară și înlocuite după șase luni. Sarea, nesărată, o aduce acum din Austria, la 75 de lei sacul de 25 de kilograme, după ce sarea găsită în zona Buzăului s-a dovedit prea impură pentru procesul lui. Apa costă și mai mult prin comparație: 20 de lei pe metru cub la Hoghilag, față de 0,8 euro pe metru cub plătiți la Milano, unde lucra înainte. „Asta nu este o soluție, doamnă”, răspunde el ori de câte ori i se sugerează panouri solare pentru costurile cu electricitatea. „Că aia înseamnă iar 20.000 de euro și nimeni nu ți-i dă. Nimeni nu se întreabă câtă brânză trebuie să vând eu ca să-i acopăr.” De ce brânza de la Hoghilag se vinde acum la 300 de grame În 2024 procesa între 600 și 1.000 de litri de lapte pe zi. Acum procesează 300, iar vânzările au ajuns la aproximativ 60% din nivelul de atunci. La ritmul actual ar putea scoate până la 900 de kilograme de brânză semidură pe lună, dar lucrează sub capacitate, ca să aibă stoc pentru târguri: pe 3-4 octombrie, la Berca, în Buzău; pe 16-18 octombrie, la Biblioteca Națională, unde un loc la masă îl costă 1.000 de euro fără TVA, plus hotel și transport. Vinde prin câteva magazine Via Profi din București, Cluj și Sibiu, câte patru pe oraș, și prin băcănii din Constanța, București și Timișoara, unde limitează cantitatea, pentru că prețurile ajung dublate până la raft. Vinde și online. Portiile s-au micșorat

Citeste mai mult »

Servicii

Blog

Artisan Food Market 16–18 octombrie 2026: program și bilete

Doi ani de când o cunosc pe Andreea Popa, de la CheeseOrbit.com

Baier Lactate: de la ferma de lângă Sighișoara pe rafturile Carrefour și Auchan

Produs în Oltenia: producătorii, oamenii și locurile din cele cinci județe, sub un brand comun

Cum transformă Gina Crăciun, fondatoarea Bonding Bites, brânzeturile românești în experiențe de degustare

Brânzeturi Hoghilag, brânză maturată după rețete italiene: «Eu vând gustul, nu vând brânză»