Stiri: Sustenabilitate Rurala

Despre Florin am auzit prima dată de la Ciprian Costea, fondatorul City Butler. Nu a durat mult și am început să lucrez direct cu el pe acest proiect: eu, în calitate de om de comunicare și PR, iar Florin, în calitate de mentor și investitor. Am apreciat calmul și empatia lui Florin de la prima noastră întâlnire pe Zoom. Florin M. Pop este mentorul pentru mulți tineri la început de drum, dar mai ales pentru antreprenori care au demonstrat deja, cu afaceri de renume și cu cifre impresionante. A lucrat cu antreprenori care au făcut exituri din business-uri de milioane de euro, este fondator și CEO al PrimaInvest Capital Management (companie din Cluj-Napoca). Are peste 20 de ani de experiență în investiții, asset management și consultanță strategică. A lucrat în organizații precum Banca Transilvania, ADR Nord-Vest, IFB Finwest și UBB și a fost implicat în peste 200 de proiecte (startup-uri). Are o expertiză de invidiat; îl găsești și în roluri de speaker sau lector. Este un om calculat, nu îi place să forțeze lucrurile și cunoaște bine atât mediul privat, cât și mediul public. Interviul acesta s-a lăsat așteptat, dar și eu, și el considerăm că acum este momentul să apară. Mi-am dorit ca tot mai mulți antreprenori din mediul rural să-i înțeleagă rolul lui Florin și să îl aduc mai aproape de startup-uri care necesită mentorat din partea unui om cu abilități-cheie. Nu este întâmplător acest interviu, ci un prim pas spre consolidarea unui parteneriat strategic, care să vină în întâmpinarea antreprenorilor din mediul rural, indiferent de dimensiunea afacerilor lor. Am parcurs cu atenție răspunsurile sale și am regăsit multe din problemele cu care se confruntă producătorii din mediul rural. Nu folosește un limbaj pompos, răspunde punctând exact ce trebuie, iar lectura este una utilă pentru toți antreprenorii, nu doar pentru cei aflați la început de drum. ,,Cred că în rural există un potențial uriaș – dar creșterea nu vine din noroc și nici din improvizație. Vine din disciplină, standard, distribuție și, mai ales, din respect pentru client. Mai jos sunt câteva repere simple și aplicate, construite din ce am văzut în 25+ ani de antreprenoriat, investiții și mentoring: ce funcționează, ce nu, și unde se pierd de obicei banii și energia. Știu câtă muncă reală e în spatele unei afaceri rurale: zile lungi, resurse limitate și presiune constantă. De multe ori nu lipsește ambiția, ci sistemul: standard, cashflow și un plan simplu de distribuție. Acolo se face diferența între muncesc mult și cresc sănătos” – Florin M. Pop. Raluca Dumitrana: Care sunt principalele criterii pe care un antreprenor rural ar trebui să le îndeplinească pentru ca afacerea sa să fie scalabilă? Florin M. Pop: În rural, scalarea nu e despre „mai mult”, ci despre mai bine organizat. O afacere devine scalabilă când bifează câteva condiții simple, dar ferme: Produs replicabil + standard clar de calitate. Dacă azi e excelent, iar mâine e aproape la fel, scalarea moare repede. Standardul (rețetă/proces, igienă, trasabilitate, ambalare) nu e ca să pari mare, ci ca să poți livra constant. Distribuție gândită din start (nu după). Mulți produc foarte bine, dar nu au un plan clar: cum ajunge produsul în oraș, la HoReCa, în băcănii, în pensiuni, în marketplace-uri. În practică, scalarea e de multe ori o problemă de distribuție, nu de produs. Exemplu simplu: înainte să mărești producția, testează 2 puncte din oraș (o băcănie + un restaurant/pensiune) și vezi ce se mișcă, ce se întoarce și ce se cere recurent. Unit economics sănătos (marjă + cash). Dacă nu știi costul real pe unitate (materie primă, pierderi, ambalaj, transport, comisioane, retur), nu știi dacă ai business sau doar muncă multă. Iar în rural, sezonalitatea și cashflow-ul pot lovi puternic. Capacitate de producție care crește gradual. Scalarea sănătoasă în rural e „în trepte”: loturi mici → loturi medii → contracte recurente. Nu utilaje mari înainte de comenzi. Poveste autentică, susținută de realitate. Autenticitatea, tradiția, comunitatea contează mult. Dar fără consistență și fără produs bun, povestea rămâne doar marketing. În rural, reputația se construiește greu și se pierde repede. Raluca: Ce diferențiază o afacere cu potențial de creștere exponențială de una care va rămâne la un nivel local? Florin M. Pop: În rural, o afacere rămâne locală când depinde de proximitate și de prezența fondatorului. Scalabilă (sau măcar „scalabil serios”) devine când are model, nu doar „produs bun”. Eu văd câteva diferențe clare: Vinde dincolo de comună/județ. Are canale care se pot multiplica: HoReCa, băcănii premium, retail regional, online, turism experiențial (pachete, degustări, ateliere). Are un format replicabil. Aceeași linie de produse în mai multe puncte de vânzare. Același pachet de experiență pentru turiști. Aceeași calitate și prezentare. Se bazează pe recurență, nu pe întâmplare. Contracte, abonamente, livrări periodice. În rural, recurența e aur. Fondatorul scoate business-ul din cap și îl pune în sisteme. Procese simple, checklist-uri, roluri. Fără asta, creșterea te rupe. În practică, am văzut creșteri sănătoase când producătorul a făcut întâi recurență: 1–2 parteneri HoReCa cu livrare săptămânală + 1–2 băcănii premium, apoi abia după aceea extindere. Și o nuanță importantă: „local” nu e un verdict negativ. Poate fi excelent și profitabil. Problema apare când vrei scalare, dar conduci afacerea ca pe un proiect de subzistență. Raluca: Care sunt cele mai frecvente greșeli la început de drum și cum le pot evita? Există aspecte specifice mediului rural? Florin M. Pop: Greșelile sunt aceleași peste tot, dar în rural se simt mai tare pentru că marja de eroare e mică: Investesc în utilaje și spații înainte să vândă constant. „Îmi iau tot, apoi vând.” Corect e invers: vând în mic, repet, apoi scalez. Confundă aprecierea cu cererea. „E bun, a zis lumea” nu e validare. Validare înseamnă: comenzi repetate, preț acceptat, recomandări și recurență. Subestimează costurile reale: logistică, ambalaj, pierderi, timp. În rural, transportul și pierderile sunt „silent killers”. Dacă nu le pui în preț, muncești mult și rămâi fără bani. Dependență de un singur canal / un singur client. Un contract mare te poate salva pe termen scurt și te poate

Green Start-Up Forum 2025 este un eveniment la care Economie Rurală este partener media. Mă bucură existența evenimentelor de acest gen, dar mai ales ma bucură impactul produs în comunitățile în care accesul la educație este limitat. Unul dintre motivele pentru care am pornit Economie Rurală este acela că îmi doream să aduc schimbarea acolo unde accesul la educație nu este ușor. În comunitățile rurale, sustenabilitatea nu este un subiect de interes și nici nu este un concept ușor de înțeles. Încă se ard resturi vegetale săptămânal, încă se aruncă gunoaiele prin păduri și pajiști. Deși avem posibilitatea să ne cultivăm legumele cât mai sănătos cu putință, alegem să le otrăvim din neștiință, nepăsare sau comoditate. Mă doare să spun că obiceiurile adulților de azi se pot schimba mai greu și că unică șansă a schimbării în bine poate veni prin prisma educației și că va veni abia la generațiile următoare. Vom reuși să producem o schimbare pozitivă dacă ne pasă și dacă încercăm să le cultivăm niște practici prietenoase cu mediul. Cadrele didactice au un rol activ în educarea tinerelor generații. Așa a fost când am fost eu elevă. Am avut șansa unor cadre didactice cărora le păsa, care nu ne lăsau să aruncăm ambalaje în curtea școlii sau nicăieri pe jos. Am avut șansa să văd în grădinile școlii plante frumoase și îngrijite, însă grădina școlii din localitatea în care domiciliez este lăsată de izbeliște, iar asta spune multe despre modul în care alegem să formăm viitoarele generații. Tocmai de aceea, orice inițiativa care vizează modul în care tinerele generații se raportează la sustenabilitate, este binevenită și mă bucură. Un astfel de eveniment este Green Start-Up Forum 2025 – eveniment organizat de InternetCorp și IC Events. Conform organizatorilor: ,,Ediția 2025 Green Start-Up Sustainability Forum este concentrată în jurul ideii de educație care va contribui la un viitor durabil.” ,,Sub sloganul ”Heroes for an educated future”, Green Start-Up și Narada se aliază pentru cea de-a treia ediție a Green Start-Up Sustainability Forum pentru ca, la finalul evenimentului, fiecare participant, fiecare partener și fiecare speaker să-și poată lăsa amprenta de bine în educație: să sprijine un copil să aibă un viitor sustenabil, viitorul la care aspiră.” Green Start-Up Forum 2025 este o gură de aer și o șansă pentru copiii din satele și comunele din România. Pe 21 mai, la Nayam Events din București, va avea loc o nouă ediție a Green Start-Up Forum – un eveniment care vorbește despre sustenabilitate într-un mod care contribuie la un viitor: prin fapte, nu doar prin concepte. Scopul evenimentului? Să transforme fiecare participare într-o contribuție reală pentru educația copiilor din România. Participarea este gratuită, dar fiecare invitat are posibilitatea de a susține, printr-un bilet-donație, inițiativele Narada pentru crearea de școli verzi și sprijinirea unor comportamente sustenabile în sistemul educațional. 100% din fondurile strânse vor merge către proiecte care schimbă vieți, în special în comunitățile care au cea mai mare nevoie. În cadrul evenimentului va fi prezentat și un studiu recent realizat de Narada în școlile din comunitățile defavorizate, aducând în lumină provocările reale ale sistemului și nevoia urgentă de intervenție și susținere. Agenda forumului include teme esențiale pentru viitor: orașe verzi, reciclare, risipă alimentară, energie regenerabilă, construcții sustenabile sau finanțarea afacerilor verzi. Totul, într-un cadru accesibil, explicat cu grijă, astfel încât discuțiile să fie deschise nu doar pentru experți, ci pentru toți cei care își doresc să înțeleagă și să contribuie. Green Start-Up Forum 2025 este o invitație la implicare, la responsabilitate și la solidaritate. Este locul în care se adună oameni care cred că fiecare copil merită un viitor mai bun – și că educația e primul pas în această direcție. Salvează datele evenimentului: 21 mai, Nayam Events, BucureștiÎnscrie-te gratuită aici: Urmărește activ evenimentul pe Facebook, Instagram și pe LinkedIn. Text de Raluca Dumitrana

Pentru a se dezvolta armonios și sustenabil, o așezare rurală trebuie să îndeplinească un cumul de factori. Pentru a-i atinge, este necesar să învățăm să colaborăm, să fim deschiși la dialog, să fim implicați și să lucrăm în mod voluntar, astfel încât imaginea satului sau a comunei noastre să se schimbe. M-am născut și am crescut la țară. Am plecat pentru o perioadă scurtă de timp la studii. După finalizarea studiilor, am acumulat experiență profesională în domenii variate. Sunt un spirit transdisciplinar și autodidact. Găsesc pasiune în absolut tot ceea ce fac, pentru că mereu caut să văd utilitatea acțiunilor mele. Sunt motivată de rezultate și îmi plac oamenii harnici. Nu tolerez nicidecum lenea și o sancționez de fiecare dată. Dacă este să urăsc ceva pe lumea asta, este lenea, nepăsarea, delăsarea. Sunt de părere că „Omul sfințește locul.”, și acesta este unul dintre motto-urile mele preferate. Comunitatea din care fac parte este una la fel ca majoritatea celor din țara asta. Iubesc regiunea Olteniei, dar mă deranjează că suntem atât de jos, deși potențialul există, poate mai mult decât în multe alte zone ale țării. Satul Tisa – Vâlcea. Sursă foto: ValceaTuristica.ro Vâlcea este, totuși, un județ cu așezări frumoase: multe păduri, livezi, sate izolate, peisaje montane. Așadar, dacă ne-am dori să lucrăm la brandingul local, am avea cu ce să facem asta. Am avea suficiente atribute. Am spus și cu alte ocazii că „Oltenia de sub munte” este un proiect în care eu cred, deși se pare că nu a beneficiat de un vot favorabil din partea autorităților locale. Mi-aș dori să fie analizat în toată complexitatea sa și să nu ne poziționăm într-o tabără doar după ce am citit o singură știre. Îndemnul meu este să nu tratăm superficial lucrurile care ar putea contribui la un viitor mai bun și mai curat pentru comunitățile noastre. Revenind la subiect, EconomieRurala.ro este gândit ca un proiect mai complex și îmi doresc să văd schimbare în modul în care: educăm tinerii la sat; facem turism în mediul rural, cu grijă față de mediu; producem hrană pentru noi și pentru alții, în grădina noastră de mici dimensiuni; avem grijă de insecte, viețuitoare, plante, ape — adică de mediul înconjurător. Toate acestea se leagă între ele, însă le voi lua pe rând. Sursa foto: ValceaTuristica.ro. Cum ne educăm tinerii la sate? Ce fac cu educația copilului meu dacă plec din oraș și merg la sat? Am învățat la sat și am avut norocul unor dascăli competenți. Au avut și ei neajunsurile lor, însă le-a păsat de noi și au iubit ceea ce făceau. Învățătorul meu, Roibănescu Marcel, era un dascăl format în comunism. Ce am apreciat cel mai mult la el și la toate cadrele didactice care predau în perioada aceea în comuna mea natală (Vânjuleț , Mehedinți)? Grija pentru mediul înconjurător. Nu ne permiteau să aruncăm gunoaie pe jos și erau foarte exigenți cu noi când ne vedeau că facem mizerie în orice fel. Toamna și primăvara ne luau în parcul din comună să facem curățenie — un act voluntar care aducea bucurie pentru noi, chiar dacă nu înțelegeam prea bine ce înseamnă asta. Totuși, ne bucuram că scăpam de ore. 🙂 În fața școlii era o grădină de plante, care era mereu îngrijită, și de aici am rămas cu ideea că orice om gospodar trebuie să aibă grădina și curtea îngrijite. Exista o preocupare constantă pentru viitorul nostru și cred că asta avea legătură cu faptul că majoritatea cadrelor didactice se născuseră, crescuseră în acel loc și reveniseră la sat după finalizarea studiilor. Directorul școlii de atunci, domnul Hinoveanu, a fost tatăl regretatei prezentatoare de la Radio Oltenia Craiova, Liliana Hinoveanu. Îi voi fi recunoscătoare toată viața pentru faptul că stăpânea atât de bine gramatica limbii române. Am mai apreciat era faptul că nu erau superficiali și că puneau preț pe respectul pentru profesia lor. Nu aveai nicio șansă să treci de examenul de capacitate dacă nu știai să scrii corect. Aveam prieteni de joacă, născuți și crescuți la oraș, care acum sunt profesori și care au urmat o facultate, dar nu știu să pună corect cratima. Și atunci, ca și acum, exista ideea că „La țară nu se face carte.”, cu toate că nu era adevărată  în toate cazurile. Eu, însă, tind să cred că mulți dintre părinți sunt mai comozi cu ideea că responsabilitatea educației copilului  lor le revine, în mare parte dascălilor. Astfel, dacă copilul eșuează, vina o poartă doar cadrul didactic, dar nu este așa! O fostă colegă de muncă, care a renunțat la predat, mi-a zis într-o zi: „Mă simțeam neputincioasă. Am stat și am analizat. Ce șanse am eu să schimb un copil, dacă îi predau doar două ore pe săptămână? În restul timpului, copilul stă cu familia, iar mediul din care face parte îl influențează mai mult decât o pot face eu.” Deși colega mea ar fi putut produce o schimbare în bine, a renunțat, și îmi pare rău pentru asta, însă avea parțial dreptate. Educația nu o face doar dascălul, ci, în primul rând, părintele și comunitatea din care face parte copilul. Sursa foto: ValceaTuriestica.ro Dscălul doar așază cărămizi pe o fundație deja solidă, ceea ce face ca șansele de reușită să fie mult mai mari pentru elevii de la oraș  Și DA, dacă mă raportez la condițiile în care cresc copiii de la țară, pot fi de acord că majoritatea nu pleacă cu șanse egale comparativ cu cei de la oraș. În general, părinții din mediul urban au ceva mai multă educație, iar dascălul doar așază cărămizi pe o fundație deja solidă, ceea ce face ca șansele de reușită să fie mult mai mari pentru elevii de la oraș. Sunt de acord și că orasele sunt mai atractive pentru cadre didactice mai pregătite, dar nu este suficient pentru a avea un copil educat.  În tot parcursul meu, din clasa I până la absolvirea liceului, am facut meditații doar la Limba Engleză. Era nevoie nu pentru ca profesorul nu era bun, dimpotrivă,

Muereasca de Sus (județul Vâlcea) este satul din care scriu acest articol și localitatea mea de domiciliu de mai bine de șase ani. De aproximativ două săptămâni, există un drum de legătură între comuna mea de domiciliu și mica stațiune vâlceană – Băile Olănești.  Ajungem acolo în mai puțin de 15 minute, dacă trecem dealul prin satul Băile Olănești și dacă autoturismul utilizat este unul 4×4. Deși distanța ar fi parcursă mult mai rapid cu autoturismul, există o porțiune de drum de 1 km care nu a fost finalizată. Totuși, există promisiuni din partea autorităților locale că această porțiune va fi finalizată până la finalul anului sau anul viitor. Deși Muereasca nu este o localitate atât de populară precum Băile Olănești, este cunoscută, mai ales în rândul amatorilor de turism religios, deoarece aici se află singura mănăstire din țară unde femeile nu au acces – Mănăstirea Frăsinei. Vin mulți turiști în zonă, iar acum autoritățile au lucrat la infrastructură, astfel încât turiștii să poată ajunge ușor în ambele localități, de fiecare dată când vizitează zona. Înainte, era nevoie ca turiștii să aleagă o rută ocolitoare și să treacă prin Râmnicu Vâlcea. Vorbim și de timp pierdut, dar și de nervi în trafic, mai ales că pe DN7 – drumul ce leagă Râmnicu Vâlcea de Călimănești – se circulă destul de greu pe toată perioada verii. Așadar, acest drum este benefic pentru cele două localități și constituie o șansă în plus pentru a se dezvolta din punct de vedere economic și pentru a atrage noi turiști în zonă. Însă, pentru a putea face asta, trebuie să avem lecțiile învățate. Ideal ar fi ca drumul acesta, odată finalizat, să ne găsească pregătiți. Deși scriu dând exemplul din zonă, scenariul este valabil pentru întreaga Românie. Din păcate, aceste practici sunt atât de răspândite în țară. Nu doar că nu știm să atragem turiști, dar trebuie să învățăm și cum să îi menținem în zonă pe cei puțini ajunși. În scenariul de față, autoritățile și-au făcut treaba. Evidențiez acest lucru mai ales pentru că suntem obișnuiți să dăm mereu vina pe autorități când ceva nu funcționează. Ar fi bine ca fiecare dintre noi să analizăm ce am putea îmbunătăți și, abia apoi, să căutăm o soluție salvatoare. În acest context, autoritățile au făcut un prim pas, dar, cum se spune: „Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă și în sac!”. Clar, trebuie să facem și ceea ce ține de noi și să nu mergem la infinit cu jumătățile de măsură, culcându-ne pe ideea că „merge și așa”. Săptămâna trecută, verișorul soțului, împreună cu soția și băiețelul, au fost într-o scurtă vacanță la noi. Sunt stabiliți de peste 10 ani în Italia, dar revin an de an în țară și în zonă. Au fost în vizită la Salina Ocnele Mari și la unul dintre ștrandurile din Călimănești. Cum 15 august a fost zi liberă și nici nu se putea munci în grădină, am decis să profităm de ocazie și să mergem cu ei la o scurtă plimbare prin Băile Olănești. În acest mod, aveau ocazia să vadă ceva, să luăm masa în micul orășel și să facem și noi plimbări scurte pe la umbră cu cei mici. Deși puteam să revenim acasă pentru a lua prânzul, am decis să luăm masa în oraș și ne-am oprit la un restaurant din centrul Băile Olănești. Nu voi da nume, mai ales că nu îmi doresc să fac reclamă negativă și nici rău proprietarilor care dețin localul. Cu toate acestea, experiența nu a fost una plăcută și îmi pare tare rău, mai ales pentru că stațiunea în sine e chiar frumoasă și ar avea șanse să se dezvolte altfel. Scriu aceste lucruri atât în calitate de simplu client al unui restaurant, dar ideile și argumentele sunt trecute și prin filtrul unui om de marketing cu experiență de mai bine de 10 ani în industria HoReCa. Din 2013, ofer servicii de social media management și PR pentru hoteluri și restaurante din întreaga țară. Mi-am oferit expertiza pentru restaurante extrem de apreciate din București și nu numai. Așadar, am pășit în multe restaurante și îmi sar imediat în ochi lucrurile care nu sunt tocmai ok. Dar, chiar și fără această experiență, doar în calitate de simplu oaspete, tot nu era o experiență plăcută. Neajunsul prețurilor nejustificat de mari Inițial, i-am zis soțului că le voi lăsa o recenzie negativă, însă am rezistat primului impuls, pentru că sunt genul de om care nu vrea să facă rău, ci preferă să acorde o a doua șansă, chiar și celor care poate nu o merită. Motivul recenziei era un cumul de factori, nu doar faptul că porția de fructe de mare costa 75 de lei, iar pe platou erau doar 2 inele de calamar și 3 creveți mici și multe legume. La un interval de doar câteva zile, verișorul soțului a cumpărat o pizza din Călimănești care avea printre ingrediente și cartofi prăjiți. Înțeleg că o rețetă specifică unei țări poate suferi modificări în funcție de obiceiurile culinare ale țării în care este preparată, însă cartofii prăjiți nu aveau ce căuta pe pizza. Vorba soțului: „Dau bine la gramaj.”. De aceea au fost puși, dar e bătaie de joc față de clienți, în primul rând. Dacă te respecți ca antreprenor și îți respecți clientul, nu recurgi la astfel de practici. Personal insuficient pentru a acoperi nevoia din locație, ceea ce duce la servicii extrem de proaste și la experiențe neplăcute pentru turiști Revenind la exemplul din Băile Olănești… Restaurantul are mai bine de 20 de mese și undeva la 60 de scaune. Într-o zi de 15 august, în plin sezon, când mai toată țara avea liber, restaurantul avea doar două ospătărițe. La masa noastră erau patru adulți, un copil de cinci ani, unul de doi ani și jumătate și o fetiță de 3 luni. Prima bilă neagră a fost că toți au primit băuturile, mai puțin eu, care îmi comandasem o limonadă. Am așteptat 10 minute pentru a primi limonada. Bila neagră

Englezii au înființat National Garden Scheme, prin intermediul proprietarii de grădini sunt încurajați să le înfrumusețeze și să le deschidă publicului și să doneze veniturile generate către diferite cauze medicale. ,,National Garden Scheme” este denumirea organizației sub umbrela căreia mai bine de 3500 de grădini ale englezilor pot fi vizitate de publicul larg, iar deținătorii grădinilor donează din banii obținuți către diferite cauze medicale. Pe canalul de Youtube al organizației pot fi admirate grădinile înscrise în ,,National Garden Scheme”. Nu nu este un proiect specific zonelor rurale românești, dar am considerat că modelul lor poate fi replicat într-o oarecare măsură și la noi în țară. Merită să arunci un ochi și să afli despre proiectul lor mai ales dacă ești pasionat/ pasionată de grădinărit. Cu siguranță vei găsi multe idei bune și te poți inspira în alegerea celor mai bune combinații de plate. În plus, poți să descoperi practici prietenoase cu mediul în materie de grădinărit și te poți alătura unei comunități de pasionați dă grădinărit din întreaga lume. Ce avem de învățat de la ei în materie de grădinărit și cum să avem grijă de mediu? Din păcate, mulți dintre români, încă sunt la nivelul la care își aruncă ambalajul utilizat acolo unde apucă. Nu au dram de educație în acest sens, nu le pasă că urâțesc și poluează. Aprecierea pentru frumos este mult în urma altor nații, dar observăm cu bucurie fiecare pas mic la capitolul grădinărit. Tot mai mulți oameni care se mută sau la sate aleg să aibă un spațiu îngrijit. Încep acum să se mulțumească cu puțin (la modul că nu își mai doresc case mari, ci case cochete). Își doresc cămine unde se ține cont de normele estetice, unde atenția la detalii este clar vizibilă. Observăm o atenție mai mare la materialele naturale, observăm un interes pentru restaurare și reutilizarea obiectelor vechi, specifice gospodăriilor țărănești. Personal m-aș bucura ca muzeele satelor să găzduiască ateliere de recondiționat sau ateliere de învățare a vechilor meșteșuguri. Am o afinitate clară pentru împletitul nuielelor și pentru tâmplărie, însă nu am nici materialele necesare și nici unde să îmi fac ucenicia. Dar să nu deviem. Observ că sunt tot mai multe locuri și pensiuni frumoase în rural, chiar și în România, al căror farmec le depășește pe cele din urban. Te îndeamnă cumva spre un stil de viață mai boem, mai tihnit, mai orientat către simplitate, esență. Multe dintre elementele vintage sunt puse în valoare în casele și curțile oamenilor de la țară. În zona Transilvaniei și în zona Banatului, oamenii care au locuit peste hotare s-au inspirat de acolo și au case și grădini care te bucură prin apelul la simplitate. Experiența vestică este vizibilă din modul în care oamenii se raportează la polenizatori, la plantele locului și la grija ca viețuitoarele din curte și grădină să nu fie deranjate prea mult. Este vizibil impactul adus de Fundația Regelui Charles în Transilvania. Este impresionantă și implicarea oamenilor din satele săsești. Urmăresc mult pe Youtube emisiunea Gardeners’ World, iar realizatorul Monty Don este minunat. Nu doar el, ci toți cei pasionați de grădinărit, care apar în această emisune TV, care se difuzată de BBC 2. Este vizibilă diferența de mentalitate a oamenilor de la ei versus a oamenilor de la noi. Am mai scris și aici despre aceste practici neortodoxe în grădinile din România. Cât despre lecțiile cele mai valoroase pe care le-am învățat de la englezi și emisiunile lor, acestea sunt multe. Am învățat despre: importanța compostului pentru grădină, ca îngrășământ organic; importanța mulciului pentru grădină; importanța ceaiului din plante verzi și urzici; mi-am reamintit despre cât de sănătos este pentru grădină să fie cât mai multe insecte și polenizatori, dar și vrăbii, broaște, gușteri, reptile – care susțin lanțul trofic și țin sub control eventuali dăunători; am învățat că aproape fiecare englez are în grădina sa un mic iaz, pentru a atrage broștele și pentru a oferi apă pentru păsări și insecte; am învățat despre hotelurile de albine și despre cum poți avea o grădină prietenoasă pentru viețuitoare; am descoperit ce mult contează să nu încercăm să schimbăm biodiversitatea și să încercăm pe cât posibil să integrăm în peisaj specii de plante native. Grădinăritul ca terapie și practică ce contribuie la starea de bine a fiecăruia dintre noi Lecția cea mai importantă pentru mine și cea care mă va ajuta întreaga viață este rolul benefic pe care îl are grădinăritul asupra stării mele de spirit, asupra creativității mele. Lucrez mult în fața calculatorului. Din 2015 și până în 2018 am avut un stil de viață spartan. Au fost anii în care am muncit și am economisit enorm pentru a ne cumpăra o casă. Locuiam în București în acea perioadă. Încă nu luasem în calcul mutarea la țară. Ne-am mutat în vara lui 2018 și chiar dacă am continuat să muncim la fel de mult până în anul 2022, inclusiv – grădina a fost cea care m-a ajutat pe mine enorm să fac față stresului generat de activitatea mea de om de marketing și PR. Oricât de mult îți place ceea ce faci, oboseala intervine, iar grădina și lucrul cu mâinile în sol și jumulitul buruienilor au efecte miraculoase pentru mine. Recomand tuturor acest tip de terapie, mai ales celor care locuiesc la orașe și merg în vacanțe la pensiuni agroturistice. Puneți-vă în pielea oamenilor de la țară. Este obositor din punct de vedere fizic la țara, dar unde mai ai satisfacția lucrului făcut cu mâna ta? Descoperiți aici mai multe destinații interesante din mediul rural. Nu întâmplător vorbesc în acest articol despre efectul benefic al grădinăritului pentru oameni. Cei de la National Garden Scheme au ca priorități să îi convingă pe oamenii de acest beneficiu. De altfel, multe clinici și centre de recuperare au inclus în activitatea lor grădinăritul. Bolnavii incurabili sunt încurajați să facă voluntariat și să contribuie la înfrumusețarea unui spațiu. Vorbesc mult de anticipare și de faptul că orice activitate practicată în grădină este realizată cu gândul la un mâine, la un viitor.

Multe au fost motivele pentru care am dorit să lansez EconomieRurala.ro, însă grija față de mediul înconjurător a fost unul dintre motivele mele. Am văzut nepăsarea celor din jur, ușurința cu care se descotorosesc de ambalaje în orice loc, fără să le pese de urâțenia pe care o lasă în urmă. Am văzut oameni cărora nu le pasă de mediu, de viețuitoare, de animale și nici de sănătatea lor și a familiilor lor.  Am văzut  oameni care au grădini și care cultivă legume doar pentru consum propriu și care le otrăvesc cu fel și fel de chimicale. Am văzut proprietari de magazine, care vin cu lecții învățate din alte țări și pe care le povestesc cu trufie clienților ce vin la magazinul lor, dar care nu au minimul de bun-simț să adune gunoaiele din fața magazinului. Am văzut clienți ai magazinului care vin, cumpără, consumă și apoi aruncă ce nu le mai trebuie, chiar dacă ceea ce au aruncat ei ajunge în râu. Lista poate continua, dar parcă răul cel mai mare îl fac firmele care sunt plătite să colecteze și să recicleze deșeurile, dar care nu își fac treaba până la capăt și ajung să fie unii dintre cei mai mari poluatori.  Sunt printre cei mai mari poluatori pentru că nu le ține nimeni evidența cu privire la deșeurile pe care aceștia le colectează. Sunt printre cei mai mari poluatori, deoarece deși avem o lege în domeniu, firmele care produc deșeuri și care au contracte cu firme de salubritate, nu au o evidență a deșeurilor generate și predate. Firme de salubritate, în loc să distrugă în mod corespunzător deșeurile, să le recicleze, le aruncă în diferite locuri. În acest mod produc pagube imense pentru mediu și pentru sănătatea oamenilor. Se spune că România este groapa de gunoi a Europei, dar România este o groapă de gunoi și din cauza lipsei noastre de acțiune, din cauza nepăsării noastre. Ne furăm singuri căciula, sănătatea și ne batem singuri joc de țara asta. Cu toate acestea, îmi doresc ca antreprenorii care activează în mediul rural să cunoască și să conștientizeze rolul pe care îl au. Am încredere că mare parte dintre ei vor acționa în consecință, mai ales după ce cunosc riscurile la care se supun, dar și consecințele lipsei lor de acțiune. Îmi doresc să știe că există o ordonanță care îi obligă să aibă o evidență a deșeurilor produse și să o raporteze către instituțiile reglementate. Acesta este motivul pentru care am ales să scriu despre o aplicație care ușurează tot acest proces pentru toți antreprenorii responsabili – Aplicația Registrul Deșeurilor.  Dacă produci alimente bio, dacă comunici în permanență faptul că ai valori sănătoase și că grija față de mediu e unul din pilonii tăi de bază, atunci este necesar să te informezi și să acționezi în mod responsabil. Care este scopul aplicației Registrul Deșeurilor? După implementarea OUG 92/ 2021 orice firmă care are un sediu social sau un punct de lucru are obligația legală de a întocmi lunar un raport cu evidența deșeurilor. Ce înseamnă acest lucru?  Chiar dacă reprezentanții firmei au un contract cu o firmă de salubritate, iar deșeurile sunt preluate de această firmă, firma are obligativitatea de a ține o evidență a deșeurilor predate, astfel încât cantitatea deșerilor predate și raportate de firma în cauză, să corespundă cu raportarea pe care o face firma de salubritate.  În acest mod, autoritățile reglementate pot monitoriza mai bine deșeurile preluate de firmele de salubritate și sunt prevenite practici nesănătoase, care ar dăuna mediului înconjurător. Aplicația registrul deșeurilor este un instrument util și necesar pentru jucătorii economici care generează chiar și deșeuri menajere sau reciclabile. Aplicația este simplu de utilizat, iar în schimbul unei sume modice, firmele nu doar că respectă legea în domeniu, însă contribuie la un mediu înconjurător mai curat și mai sănătos pentru generațiile următoare.  Pentru a utiliza aplicația, reprezentanții firmelor care produc deșeuri pot alege unul dintre cele trei planuri:  varianta gratuită, în care utilizatorul are posibilitatea să testeze aplicația în mod gratuit timp de 15 zile; varianta în care utilizatorul plătește lunar 59,99 lei, plus TVA; varianta în care utilizatorul aplicației plătește o taxă de 649,99 lei, plus TVA anual. Fiecare plan tarifar este descris aici: https://registrul-deseurilor.ro/   Foarte important de menționat este faptul că neîndeplinirea acestei obligații din partea entităților economice atrage riscul unor amenzi de la 20.000 la 40.000 LEI. Cu alte cuvinte, în schimbul unui abonament lunar de 60 de lei înlături acest risc de amendă, însă respecți și principii ale sustenabilității. Firmele din mediul rural au datoria morală și etică de a respecta aceste principii și de a fi un exemplu pentru comunitățile în care activează. Nerespectarea acestor obligații nu implică doar aspecte legislative, ci vorbim despre fapte care contravin unor valori pe care și le-au asumat, în calitate de producători prietenoși cu mediu, care îi respectă pe consumatori. Dacă nu respectăm aceste obligații legislative, cum putem afirma ferm și clar faptul că toată activitatea noastră are la bază respectul pentru mediu și grija față de viitorul generațiilor noastre. Obligațiile firmelor care produc deșeuri, conform legii: Legislația în vigoare prevede cinci tipuri de cerințe pentru firmele care generează deșeuri. Prima cerință: Operatorii economici trebuie să identifice și să codifice deșeurile pe care le-au produs Cerința nr. 2: Firmele trebuie să colecteze selectiv toate deșeurile pe care le-au produs.  Cerința nr. 3: Firmele trebuie să predea firmelor de salubritate autorizate deșeurile în vederea colectării, valorificării și eliminării. În cazul deșeurilor menajere, societățile de salubritate trebuie să elibereze un document numit ,,Formular de încărcare – descărcare a deșeurilor nepericuloase – Anexa 3” la fiecare colectare. Acest document formează baza evidenței și raportării deșeurilor către ANPM. Pentru deșeurile reciclabile, societățile pot fi identifica online căutând colectori de deșeuri reciclabile în localitatea sau județul în care operează. Cerința nr. 4. Firmele trebuie să realizeze și să păstreze o evidență a gestiunii deșeurilor Datele acestei evidențe se păstrează  într-un format tabelar lunar și centralizate pe tot parcursul anului pentru a fi raportate către Agenția Județeană