Nu știu să merg pe bicicletă, însă în 2014 am vizitat Franța. Eram acolo cu tineri din mai multe țări europene. Am fost cazați la o mănăstire catolică, într-un sat, iar organizatorii proiectului ne-au inclus în activități și explorarea satelor vecine. Pentru că nu exista un mijloc de transport între cele două sate, dar și pentru că la ei cicloturismul era deja foarte bine dezvoltat, ne-au pus la dispoziție biciclete. Eu nu m-am bucurat de această experiență, dat fiind faptul că nu știu să merg pe bicicletă, însă am privit cu invidie la colegii mei de proiect. Era vorba de un sătuc istoric, unde majoritatea căsuțelor erau din piatră. Distanța dintre sate era de 5 km și am realizat chiar de atunci cât de mult contează atenția la detalii pentru toți cei care practică turismul rural.
Ionuț de la Velo Popas mi-a scris prin februarie, la recomandarea Carminei Nițescu. M-am bucurat că mi-a scris pentru că așa am descoperit un proiect foarte util. Este momentul să vorbesc mai mult despre proiectul său pentru că această inițiativă poate aduce multe avantaje proprietarilor de unități de cazare, restaurante sau puncte de gastronomie locală și deținătorilor/ adminsitratorilor de obiective turistice. Până să îmi scrie el, conștientizam foarte puțin nevoile pe care le are un biciclist care alege să exploreze diferite zone alegând bicicleta ca mijloc de deplasare. Înainte să am discuția cu Ionuț, urmărisem un documentar făcut de niște bicicliști care au parcurs Via Transilvanica pe bicicletă și descoperisem puțin din stilul lor de viață, însă Ionuț m-a ajutat mai bine să înțeleg nevoile amatorilor de cicloturism grație acestui interviu. În rândurile de mai jos, am discutat despre ce presupune proiectul Velo Popas și cum poate sprijini jucătorii care activează în domeniul turismului rural și al ecoturismului.
Practic, toți cei care aderă la rețeaua Velo Popas trebuie să își completeze infrastructura pentru a le oferi bicicliștilor un confort minim, dar și posibilitatea de a-și parca bicicletele în siguranță. În acest mod, proprietarii acestor unități nu numai că își cresc șansele să atragă o anumită categorie de turiști, dar practică și un turism prietenos cu mediul. Așadar, au un beneficiu financiar direct, dar și posibilitatea de a se promova ca unitate interesată să practice un turism rural prietenos cu mediul.
Despre potențialul cicloturismului din România. Unde se poziționează România pe această nișă comparativ cu alte țări ale Europei?
Ca și în alte domenii, la potențial stăm bine, dar nu reușim să fructificăm acest potențial. Turiștii care se deplasează pe bicicletă caută peisaje frumoase, sălbăticie, dar și obiective turistice. Aici stăm bine. Ceea ce ne lipsește este infrastructura ceva mai prietenoasă cu bicicliștii și promovarea/ conștientizarea.
În ultima perioadă, acest tip de turism s-a dezvoltat și nu mai este o nișă, astfel că și tipologia cicloturiștilor se schimbă. Dacă în trecut cicloturistul tipic era o persoană foarte competitivă, care ar fi parcurs între 100 și 200 km într-o zi fără multe opriri, acum (mai ales cu apariția bicicletelor asistate electric), această activitate tinde să fie practicată și de familii și de persoane mai puțin competitive, iar pentru ei este nevoie de servicii turistice potrivite și de o infrastructură ceva mai bine adaptată, pentru a avea o experiență plăcută. Dacă în trecut un turist pe bicicletă era mulțumit cu un loc pentru instalarea cortului sau cu o cameră modestă, astăzi cicloturiștii au nevoie de spații sigure pentru biciclete, prize pentru încărcarea bateriilor, camere confortabile etc.
Ce ar trebui să aibă în vedere jucătorii din zona turismului atunci când își doresc să atragă turiști interesați de cicloturism?
Ionuț Maftei:
Cred că două lucruri sunt de avut în vedere: pe de o parte, aceste nevoi specifice pentru cicloturiști, care uneori sunt esențiale pentru a avea o vacanță plăcută. Cine dorește să atragă (și) acest tip de turiști, trebuie să fie pregătit să ofere câteva servicii de bază (siguranță pentru biciclete, condiții pentru curățat/reparat echipamentul, cazare pentru o singură noapte, prize pentru încărcat baterii etc) și să accepte faptul că uneori bicicliștii pot veni uzi, murdari, transpirați, ceea ce într-o primă fază ar putea crea un disconfort. Pe de altă parte, acești turiști nu mai sunt aventurieri sau tineri care solicită gratuități și nu vor să consume; „noua generație” de cicloturiști sunt dispuși să plătească mai mult decât turiștii „clasici” pentru siguranța și confortul lor. Asta se traduce într-un avantaj pentru cei care îi găzduiesc. Mi se pare că este foarte asemănător cu serviciile „pet friendly” 🙂
Despre Asociația de Promovare și Ocrotire a Patrimoniului prin Activități Sustenabile și Responsabile ,,Popasuri”
POPASURI este o continuare firească a activităților de cicloturism și ecoturism pe care le desfășurăm prin agenția de turism Bike in Time. Elementele de patrimoniu (naturale și antropice) sunt bazele pe care am creat toate produsele noastre turistice. Așa că ne-am hotărât să construim o structură prin care să promovăm, prin activități sustenabile, ceea ce înseamnă patrimoniul pe care noi îl prezentăm turiștilor. Un prim proiect este certificarea „cyclists welcome„, prin care promovăm popasurile prietenoase cu bicicliștii.
Raluca Dumitrana: Cicloturismul este strâns legat de turismul responsabil, de ecoturism și de turismul rural. Poate fi cicloturismul calea prin care turiștii străini și români să poată descoperi o Românie mai puțin cunoscută?
Ionuț Maftei:
Cicloturismul este parte din ecoturism, este o activitate responsabilă și se îmbină foarte bine cu turismul rural. Până acum a dovedit că este și sustenabil. Și cu siguranță te ajută să descoperi țara așa cum nu ai cunoscut-o; asta s-a văzut în perioada pandemiei, când deplasările externe au fost restricționate, iar lumea a descoperit că la o oră distanță de București sunt zone remarcabile și obiective turistice foarte interesante, de care nu ar fi știut dacă nu coborau din mașini. Așa au aflat de vizite și degustări la crame, de drumeții printre sate sau de vizite la meșteșugari.
Raluca Dumitrana: Poate fi o variantă prietenoasă cu mediul pentru dezvoltarea turismului rural? Ce ar trebui făcut în acest sens?
Ionuț Maftei:
Drumețiile, turismul ecvestru și cicloturismul sunt cele mai prietenoase forme de turism pentru mediu. Probabil și cele mai sănătoase. Pentru turismul rural ar trebui să fie cel mai sustenabil pilon de dezvoltare, pentru că acești turiști sunt cei care înțeleg cel mai bine valoarea naturii și a comunităților rurale. Ce ar mai trebui făcut – să ne profesionalizăm cât mai mult! Trendul în turism este de a reveni la vechile valori: deplasarea pe jos, pe bicicletă sau cu mijloace cu viteză redusă, prin zone cât mai naturale și autentice; este o șansă foarte mare pe care o avem, tocmai pentru că infrastructura noastră (rămasă puțin în urmă), plus cadrul natural, plus peisajele autentice, sunt exact ceea ce turiștii caută. Dacă la infrastructură și la cadrul natural nu trebuie să umblăm prea mult, la adaptarea serviciilor pentru nevoile „turismului slow” se pare că ar mai fi de lucrat. Nu este o acuză la adresa gazdelor și a furnizorilor de servicii, pentru că mulți sunt foarte ospitalieri și bine intenționați, însă ar fi nevoie de un nivel mai ridicat de profesionalism pentru a răspunde așteptărilor tot mai exigente ale turiștilor.
