
Din Londra în Apuseni: Cum a devenit Andy Hertz (fondator și autor „Mutat la Țară”) vocea unei generații care se întoarce la sat
Andy Hertz nu a fondat doar un grup pe Facebook, ci o mișcare națională. A plecat din Londra cu o meserie bine plătită și s-a mutat într-un cătun de munte, unde a descoperit tihna, sensul și o comunitate care crește în fiecare zi. „Mutat la Țară” nu e doar un titlu de carte sau un festival — e o stare de spirit, o reîntoarcere la firesc, la oameni, la pământ. Iar Andy e omul care a aprins scânteia. Andy Hertz a avut puterea să inspire și să mute, odată cu el, o întreagă generație de visători. După ani petrecuți în Londra, a ales un cătun de munte din Apuseni, unde diminețile încep cu o cafea și cu micul dejun în familie, iar zilele se măsoară în tihnă, nu în ceasuri. Acolo a fondat „Mutat la Țară”, o comunitate care a crescut organic, din nevoia de a fi împreună, și care astăzi adună sute de mii de oameni ce cred în viața simplă, dar plină de sens. Festivalul „Mutat la Țară FEST” e continuarea firească a acestei mișcări — un loc unde copiii se joacă cu lut și lemn, părinții se întâlnesc cu prieteni virtuali deveniți reali, iar satul devine scenă pentru bucurie, artă și comunitate. În 2025, festivalul a avut deja două ediții: Vinerea (Alba) și Homorâciu (Prahova). Viața rurală nu e lipsită de provocări. Cea mai mare dintre ele a fost accesul la școală pentru fiica lui, în iernile grele din munți. Așa că Andy și familia au cumpărat o a doua casă, într-un sat mai accesibil, păstrând legătura cu cătunul care le-a fost casă timp de opt ani. Între două gospodării, două lumi și două ritmuri, Andy continuă să scrie, să organizeze, să inspire. Crede că satul nu e doar despre agricultură sau bunici, ci despre viitor. Că luxul adevărat e timpul petrecut cu copiii. Că România rurală are nevoie de mai multă iubire, implicare și curaj. Și că, uneori, e nevoie doar de un om care să aprindă lumina — ca să vezi câți alții o urmează. Mai jos puteți citi interviul integral luat pe email, în luna septembrie 2025. O scurtă prezentare a esenței căutării de peste mări și țări și a găsirii sensului “acasă”, acolo unde te așteptai cel mai puțin, puteți viziona aici: https://www.youtube.com/watch?v=pkVcHSIRwAI POVESTEA MUTAT LA ȚARĂ Ai fondat un fenomen, nu doar un festival. Cum ai descrie astăzi forța reală a comunităților „Mutat la Țară” de pe Facebook — ce le face să reziste și să inspire cu adevărat? Cred că adevărul lor, faptul că ceea ce facem este curat, real, firesc – adevărat. Comunitatea Mutat la Țară s-a născut din nevoia de a fi împreună pe acest drum minunat al satului, iar acum iată, ne întâlnim și în offline la festival, în 2025 în două locuri chiar, Vinerea – Alba și Homorâciu – Prahova. Mutat la Țară FEST a evoluat de-a lungul anilor și în 2025 are două ediții în locuri diferite — ce ai vrut să oferi comunității, dincolo de un weekend frumos la țară? Scopul e acela de a ne întâlni, de a strâge mâinile unor oameni pe care poate că îi cunoaștem de ani de zile de pe Facebook, de a ne bucura împreună și de a vedea copiii jucându-se cu lemn, lut, culori în mijlocul naturii, fără telefon, fără plastic, fără stres, doar firesc, îi vedem croșetând, cântând, participând la șezători, la jocuri, la teatru. Dorim totodată să arătăm copiilor din orașe și, desigur, părinților lor, că la sat există copii fericiți, viitor și o lume care îi așteaptă oricând doresc să facă acest pas. Cărțile pe care le-ai scris sunt niște manifeste intime — ce ai vrut să rostești cu voce tare despre viața rurală, și cum s-au regăsit cititorii tăi în asta? Depinde mult de momentul în care ajunge cititorul la carte. O carte e citită într-un fel la 20 de ani, în alt fel la 50. Cred că am spus multe despre viața rurală, dar cel mai important este de știut că satul nu este doar despre agricultură și bunici, ci are loc pentru oricare dintre noi. Cum arată viața ta de zi cu zi, fără ceas, acum — cu doi copii mici, un festival în spate și comunități care se uită la tine cu respect? „Viața fără ceas” este o metaforă care face referire la tihnă, la zile fără stres și fără fuga spre metrou sau statul în trafic la o anumită oră. Eu de când sunt la țară muncesc mai mult decât oricând, și asta nu din cauza gospodăriei, ci pentru că am mai mult timp pentru lucruri care îmi aduc bucurie. Și când ceva îți aduce bucurie, vrei mai mult. Ne-am lovit totuși de o dificultate, dar am reușit să o rezolvăm. Pentru că locuiam destul de izolat, unde diminețile reci de iarnă fac drumul să înghețe și mașina să alunece în curbe, iar fetița mea merge din aceată toamnă la școală, am reușit să cumpărăm încă o casă într-un loc unde iarna nu te blocheză atât de tare – în alt sat. În ultimii 8 ani am locuit într-un cătun de munte greu accesibil iarna, unde am fi rămas cu mare drag dacă nu era problema de acces către școală. Acum suntem într-o periodă interesantă de schimbare între două case, însă traiul la țară ne face oricum fericiți și viața la munte a oferit copiilor un loc ideal pentru primii ani de viață. Ce a schimbat prezența ta în satul ales — ce lucruri bune au înflorit, și ce ai constatat că încă nu se mișcă, oricât ai încerca? Cel mai important este că am convins direct și indirect mai mulți oameni să se mute sau să investească în zonă. Lucrurile se mișcă, nici piatra nu rămâne veșnic piatră, chiar dacă în unele locuri oamenilor, în special celor mai în vârstă, le va lua mai mult timp să înțelegă despre turism, despre soluții noi pentru viitor. Dacă azi trebuie să construiești ceva — o anexă, un spațiu comun, o scenă







