Andy Hertz nu a fondat doar un grup pe Facebook, ci o mișcare națională. A plecat din Londra cu o meserie bine plătită și s-a mutat într-un cătun de munte, unde a descoperit tihna, sensul și o comunitate care crește în fiecare zi. „Mutat la Țară” nu e doar un titlu de carte sau un festival — e o stare de spirit, o reîntoarcere la firesc, la oameni, la pământ. Iar Andy e omul care a aprins scânteia.
Andy Hertz a avut puterea să inspire și să mute, odată cu el, o întreagă generație de visători. După ani petrecuți în Londra, a ales un cătun de munte din Apuseni, unde diminețile încep cu o cafea și cu micul dejun în familie, iar zilele se măsoară în tihnă, nu în ceasuri. Acolo a fondat „Mutat la Țară”, o comunitate care a crescut organic, din nevoia de a fi împreună, și care astăzi adună sute de mii de oameni ce cred în viața simplă, dar plină de sens.
Festivalul „Mutat la Țară FEST” e continuarea firească a acestei mișcări — un loc unde copiii se joacă cu lut și lemn, părinții se întâlnesc cu prieteni virtuali deveniți reali, iar satul devine scenă pentru bucurie, artă și comunitate. În 2025, festivalul a avut deja două ediții: Vinerea (Alba) și Homorâciu (Prahova).
Viața rurală nu e lipsită de provocări. Cea mai mare dintre ele a fost accesul la școală pentru fiica lui, în iernile grele din munți. Așa că Andy și familia au cumpărat o a doua casă, într-un sat mai accesibil, păstrând legătura cu cătunul care le-a fost casă timp de opt ani. Între două gospodării, două lumi și două ritmuri, Andy continuă să scrie, să organizeze, să inspire.
Crede că satul nu e doar despre agricultură sau bunici, ci despre viitor. Că luxul adevărat e timpul petrecut cu copiii. Că România rurală are nevoie de mai multă iubire, implicare și curaj. Și că, uneori, e nevoie doar de un om care să aprindă lumina — ca să vezi câți alții o urmează.

Mai jos puteți citi interviul integral luat pe email, în luna septembrie 2025. O scurtă prezentare a esenței căutării de peste mări și țări și a găsirii sensului “acasă”, acolo unde te așteptai cel mai puțin, puteți viziona aici:
https://www.youtube.com/watch?v=pkVcHSIRwAI
POVESTEA MUTAT LA ȚARĂ
Ai fondat un fenomen, nu doar un festival. Cum ai descrie astăzi forța reală a comunităților „Mutat la Țară” de pe Facebook — ce le face să reziste și să inspire cu adevărat?
Cred că adevărul lor, faptul că ceea ce facem este curat, real, firesc – adevărat. Comunitatea Mutat la Țară s-a născut din nevoia de a fi împreună pe acest drum minunat al satului, iar acum iată, ne întâlnim și în offline la festival, în 2025 în două locuri chiar, Vinerea – Alba și Homorâciu – Prahova.
Mutat la Țară FEST a evoluat de-a lungul anilor și în 2025 are două ediții în locuri diferite — ce ai vrut să oferi comunității, dincolo de un weekend frumos la țară?
Scopul e acela de a ne întâlni, de a strâge mâinile unor oameni pe care poate că îi cunoaștem de ani de zile de pe Facebook, de a ne bucura împreună și de a vedea copiii jucându-se cu lemn, lut, culori în mijlocul naturii, fără telefon, fără plastic, fără stres, doar firesc, îi vedem croșetând, cântând, participând la șezători, la jocuri, la teatru. Dorim totodată să arătăm copiilor din orașe și, desigur, părinților lor, că la sat există copii fericiți, viitor și o lume care îi așteaptă oricând doresc să facă acest pas.
Cărțile pe care le-ai scris sunt niște manifeste intime — ce ai vrut să rostești cu voce tare despre viața rurală, și cum s-au regăsit cititorii tăi în asta?
Depinde mult de momentul în care ajunge cititorul la carte. O carte e citită într-un fel la 20 de ani, în alt fel la 50. Cred că am spus multe despre viața rurală, dar cel mai important este de știut că satul nu este doar despre agricultură și bunici, ci are loc pentru oricare dintre noi.
Cum arată viața ta de zi cu zi, fără ceas, acum — cu doi copii mici, un festival în spate și comunități care se uită la tine cu respect?
„Viața fără ceas” este o metaforă care face referire la tihnă, la zile fără stres și fără fuga spre metrou sau statul în trafic la o anumită oră. Eu de când sunt la țară muncesc mai mult decât oricând, și asta nu din cauza gospodăriei, ci pentru că am mai mult timp pentru lucruri care îmi aduc bucurie. Și când ceva îți aduce bucurie, vrei mai mult. Ne-am lovit totuși de o dificultate, dar am reușit să o rezolvăm. Pentru că locuiam destul de izolat, unde diminețile reci de iarnă fac drumul să înghețe și mașina să alunece în curbe, iar fetița mea merge din aceată toamnă la școală, am reușit să cumpărăm încă o casă într-un loc unde iarna nu te blocheză atât de tare – în alt sat. În ultimii 8 ani am locuit într-un cătun de munte greu accesibil iarna, unde am fi rămas cu mare drag dacă nu era problema de acces către școală. Acum suntem într-o periodă interesantă de schimbare între două case, însă traiul la țară ne face oricum fericiți și viața la munte a oferit copiilor un loc ideal pentru primii ani de viață.
Ce a schimbat prezența ta în satul ales — ce lucruri bune au înflorit, și ce ai constatat că încă nu se mișcă, oricât ai încerca?
Cel mai important este că am convins direct și indirect mai mulți oameni să se mute sau să investească în zonă. Lucrurile se mișcă, nici piatra nu rămâne veșnic piatră, chiar dacă în unele locuri oamenilor, în special celor mai în vârstă, le va lua mai mult timp să înțelegă despre turism, despre soluții noi pentru viitor.
Dacă azi trebuie să construiești ceva — o anexă, un spațiu comun, o scenă — ai pe cineva local care să ajute sau devine complicat chiar și la sat?
Întodeauna se rezolvă, întotdeauna există cineva care te poate ajuta. De la voluntari și prieteni, la zilieri sau constructori sunt mai multe soluții pentru a construi, iar satele nu sunt atât de goale pe cât se pare. Sigur, asta dacă vorbim la general, despre satele țării. Tocmai m-am întors dintr-o excursie în Maramureș unde nu prea există case de vânzare sau case goale, iar media de vârstă e destul de scăzută. Sigur, în munți sau în anumite regiuni găsim mai puțină forță de muncă, dar dacă luăm media pe țară, situația nu e chiar atât de tristă în găsirea unor ajutoare.
Cât timp faci până la oraș și cât de des ai nevoie, de fapt, să ajungi acolo? Ce lucruri importante nu poți rezolva în sat, oricât ai vrea?
Spuneam mai sus, singura problemă este accesul la școală, iar asta se datorează climatului și reliefului, unde e imposibil să cureți drumurile de zeci de kilometru ale unei comune, exact înainte de placare la școală. De multe ori în lunile reci, chiar dacă nu ninge, dimineața te poți da ca pe pârtie pe asfaltul de vreo 2 km din cătun care coboară abrupt și plin de curbe către sat, de unde copilul ar trebui să ia microbuzul către școala din comună.
Cât de funcțional e sistemul medical în zona ta? Ai avut momente în care ai realizat că trebuie să te implici mai mult pentru binele comunității?
Locuind ultimii 8 ani la munte, într-un mediu mult mai sănătos și curat decât în proximitatea marilor spitale, am avut și norocul de a nu ne accidenta grav sau de a avea nevoie urgentă de spital, iar când am avut de mers pentru diverse controale medicale, ne-am dus noi unde am avut nevoie. Odată o prietenă și-a rupt glezna la munte și a venit salvarea după ea, la fel cum vine și după alte persoane cu probleme grave dacă este cazul, oricune. În rest, există medic de familie în orice comună, cabinet, asistentă, așa cum e normal.

Cum vezi educația copiilor tăi la țară — ce te-a surprins și, în același timp, ce te-a liniștit la viața rurală față de opțiunile urbane?
Noi nu ne mai dorim să locuim la oraș, pentru că îl avem oricum de câte ori e nevoie pentru a merge la cumpărături, la diverse cursuri, la prieteni sau la un restaurat, ori evenimente. Ne urcăm în mașină și ne ducem unde dorim, pentru că avem norocul să trăim în aceste vremuri în care la sat nu-mi lipeste nimic pentru confort. De la scule diverse, la automobil, mașină de spălat vase, apă caldă, baie, etc., acum e foarte simplă viața la sat, și din păcate unii orășeni o percep diferit pentru că își iau informațiile din amintiri ale copilăriei. Satul românesc nu mai e plin de noroi, nu mai are toaleta în fundul curții decât în cazuri tot mai rare, iar lumnea nu se mai spală în lighean. Personal, la țară trăiesc mai bine decât trăiam la Londra.
Educația copiilor ține mult de familie, de bagajul cu care pornesc în viața de acasă. Copii au nevoie păriții lor în primii ani, nu de telefoane, jucării din plastic și jocuri pe calculator. Apoi, da, școalile, ca și la oraș, unele sunt mai bune, altele mai slabe, însă multe sunt satisfăcătoare la țară, iar microbuzele care adună copiii pe drumurile accesibile iarna fac viața părinților și mai ușoară. Cred că la țară lipsesc activitățile pentru copii în afara școlii, iar mulți dintre părinți nu își pot permite să plătească ore. Însă o soluție ar fi ca Palatele și Cluburile Copiilor să se activeze în rural, pe zile, în comune, unde să poți duce copiii la ore de canto, sporturi, limbi străine, instrumente muzicale și multe altele.
Când ai nevoie de ceva concret — unelte, jucării, tehnologie, haine — cum procedezi? Ce comanzi online, ce găsești local și ce improvizezi?
Asta din nou e o schimbare mare pentru viața la țară – curieratul – da, comandăm destul de multe online, însă asta depinde și la câți kilometri de oraș locuiești. Să faci 15, 20 de minute până la un magazin, în ziua de azi chiar nu e mare lucru. Încă prea multe cumpărăm în toate modurle posibile, oriunde ne-am afla… Dar curierii vin și în munți cu cărți, boilere electrice, monitoare de calculator și orice dorim să comandăm online.
Dincolo de imaginea romantică a mutării la țară, care sunt provocările care te consumă cu adevărat în prezent?
Nu mă consumă nimic în mod special legat de mutarea la țară, ci poate că sunt eu angajat în prea multe activități și proiecte, uneori mai mult decât poate că ar trebui. Însă mi-ar plăcea să văd că lucrurile se mișcă ceva mai repede în unele zone, dar asta ține de fiecare dintre noi – să sprijinim micii producători, să vizităm mai mult România rurală, să plantăm, să avem grijă de natură și să ne bucurăm mai mult de ceea ce avem!

Cum arată o zi din viața ta astazi? Cât de mult diferaă în funcție de anotimp?
Fiecare zi începe cu o cafea devreme și apoi cu familia întreagă la micul dejun – apoi îmi place să fac de toate, și fizic, dar și online. Îmi găsesc de lucru în fiecare zi, de e iarnă, de vară, însă prima dată întotdeauna e mai productiv să încep cu activitatea care îmi solicită mintea mai mult. Însă ce merită menționat și e tare important ca încheiere, este că luxul zilelor noastre cred că este timpul pentru familie și în special pentru copii, ceea ce la țară avem din belșug. Faptul că suntem mult timp împreună cred că este cea mai mare bucurie, ceva ce nu poți cumpăra nici acum, nici mai târziu. Suntem fericți împreună, la țară.

Mulțumesc pentru interviu. La întrebarea despre candidatura la primărie (Ai pomenit o posibilă candidatură la primărie — a fost un impuls, o opțiune reală, sau încă reflectezi asupra acestei idei?) n-aș răspunde pentru că sincer e complicat și pentru mine să înțeleg ce s-a petrecut: din păcate sau din fericire nu am reușit – fiind independent, fără partid – într-o comună cu populație predominant îmbătrânită; se pare că nu e ușor – și e imposibil să răspund despre o experiență atât de complicată, în două fraze. Nici n-aș vrea să-i descurajez pe alții care ar vrea să candideze și nu numai, mi-e teamă să nu-i descurajez nici pe cei care doresc să se întoarcă în țară; faptul că eu nu am câștigat nu schimbă de fapt cu nimic frumusețea locurilor și vieții la țară. Vom vedea pe viitor, dar sincer, cred că pot să fac mai mult așa, din afara politicii.
Povești despre Raiul de la țară puteți citi pe site-ul nostru. Una din ele este și aceasta: https://economierurala.ro/oana-udrea-mesendorf-65/