Generic selectors
Exact matches only
Caută articol
Caută articol
Post Type Selectors

Stiri: Transilvania

doripesco-preparate-peste-restaurant

Doripesco: de la lacurile din Țara Bârsei la novacul afumat protejat de Uniunea Europeană

Pe lacurile de la Dumbrăvița, la câțiva kilometri de Brașov, compania brașoveană Doripesco crește crap și novac printre stuf, berze negre și egrete. Locul amintește de Delta Dunării și este cunoscut drept „Delta din Carpați”, nume pe care familia fondatoare l-a dat și produselor sale. De aici, peștele pleacă spre secția de procesare din Hălchiu și apoi spre rafturile din toată țara. Firma rezumă drumul într-o formulă scurtă: „din lac în farfurie”. Ruxandra Coc, director executiv Doripesco, descrie afacerea ca pe un traseu complet al peștelui: „Doripesco înseamnă astăzi mai mult decât o companie care crește și procesează pește. Înseamnă un lanț integrat, de la fermele piscicole până la procesare, distribuție, magazine și restaurante, completat de activități de turism și agrement.” Compania are două ferme de crap, cu aproximativ 320 de hectare de luciu de apă, o fermă de sturioni, două păstrăvării, trei magazine proprii și patru restaurante. Produsele ajung în Kaufland, Carrefour, Metro, Selgros, Auchan și Mega Image. Cel mai cunoscut dintre ele, Novacul afumat din Țara Bârsei, a devenit în 2017 primul produs piscicol românesc cu indicație geografică protejată. Doripesco, o afacere de familie pornită în 1995 Ruxandra Coc conduce compania alături de fratele ei, Dorin Crizbășan, director general. El a pornit afacerea în 1995, când a preluat activitatea fostei Întreprinderi Piscicole Brașov, după o pasiune pentru creșterea peștilor începută încă din adolescență. Astăzi, toate societățile grupului au împreună 102 angajați. Ruxandra Coc a lucrat șapte ani în Statele Unite și a revenit în 2007 ca să intre în afacerea familiei. Din anii petrecuți în America păstrează o lecție despre vânzări: „Aici am descoperit esența principiilor corporatiste, am învățat tehnici avansate de vânzări și am înțeles ce înseamnă să plasezi clientul în centrul activității unei companii. Această experiență mi-a consolidat viziunea asupra importanței responsabilității și satisfacției clientului ca piloni ai succesului pe termen lung.” Copiii familiei au crescut și ei în preajma echipei și lucrează treptat în mai multe departamente. La Doripesco, novacul crește trei ani în apele reci ale Țării Bârsei Novacul (Hypophthalmichthys nobilis) este un pește de apă dulce originar din marile râuri ale Chinei, care se hrănește prin filtrarea zooplanctonului (animale microscopice care plutesc în apă, precum micile crustacee). În câmpie, ajunge la greutatea de procesare în circa doi ani. În climatul mai rece al Țării Bârsei are nevoie de aproximativ trei ani. Documentația europeană asociază această creștere lentă cu o carne mai slabă. Peștele este filetat, sărat după rețetă și afumat la cald cu rumeguș de fag. Capătă astfel o culoare aurie spre cafeniu și o aromă delicată de fum. Ruxandra Coc privește certificarea europeană ca pe o obligație de durată: „Pentru noi, această recunoaștere este o responsabilitate: trebuie să păstrăm metoda de lucru, caracteristicile produsului și legătura cu regiunea. IGP oferă consumatorului o garanție privind originea și specificul produsului, dar nu înlocuiește efortul zilnic de a menține calitatea.” Ce mănâncă peștii din fermele Doripesco și cum ajung în trei ore la Hălchiu Hrana suplimentară vine din cereale cultivate în cadrul grupului, ca firma să le poată urmări trasabilitatea. Restul hranei îl oferă lacul. Crapul caută pe fundul apei larve de insecte, viermi și mici crustacee. Novacul filtrează zooplanctonul, iar fitofagul, numit și sânger, filtrează fitoplanctonul (alge microscopice care plutesc în apă). Cele trei specii trăiesc în aceleași bazine și folosesc resurse diferite ale aceluiași ecosistem. Puietul provine, potrivit companiei, din surse interne și externe. La recoltare, peștele ajunge viu la Hălchiu în maximum trei ore, în mașini speciale numite hidrobioane. De la recepție până la produsul ambalat trec cel mult 72 de ore. Salata de icre de crap, produsul-ambasador Doripesco Rețetele companiei vin din tradiția pescărească a Țării Bârsei, unde peștele se păstra prin sărare și afumare. Potrivit Doripesco, rușii lipoveni așezați în zonă au adus cu ei numeroase preparate din pește. În Dumbrăvița, Rotbav, Măieruș și Hălchiu s-a încetățenit astfel salata de icre de crap, cu ulei de floarea-soarelui, sare și lămâie. Rețeta a primit în 2021 certificarea europeană de specialitate tradițională garantată (STG). Salata de icre și novacul afumat sunt, spune Ruxandra Coc, produsele care reprezintă cel mai bine compania. Portofoliul are peste 50 de specialități pescărești vândute sub marca „Delta din Carpați”. Printre ele se află bagheta pescărească, batogul afumat, pastrama pescărească, crema de păstrăv cu unt și chifteluțele pescărești. Cifrele Doripesco și restructurarea prin concordat preventiv Doripesco SA, societatea de acvacultură a grupului, a avut în 2025 o cifră de afaceri de 27,76 milioane de lei, cu 3,7% sub nivelul din 2024. În anii anteriori, afacerile crescuseră constant, de la 25,23 milioane de lei în 2021 la 28,82 milioane în 2024. Anul 2025 s-a încheiat însă cu o pierdere de circa 0,83 milioane de lei. Pe 24 decembrie 2025, Tribunalul Brașov a deschis procedura de concordat preventiv a companiei, cu datorii de peste 32 de milioane de lei. Instanța a aprobat ulterior planul de restructurare. Concordatul este o procedură prin care o firmă aflată în funcțiune își eșalonează datoriile după un plan acceptat de creditori, sub supravegherea instanței. Ruxandra Coc vorbește despre miza procesului: „Pentru noi, prioritatea este să găsim o soluție sustenabilă, care să permită continuarea activității, păstrarea locurilor de muncă și menținerea produselor pe piață. Este un proces care presupune disciplină financiară, măsuri concrete și colaborare cu partenerii și creditorii.” Presiunea vine din mai multe direcții. Seceta, temperaturile ridicate și variațiile nivelului apei afectează direct producția. Hrana, energia, transportul și forța de muncă cântăresc tot mai mult în costuri. La raft, peștele crescut în România concurează cu peștele din import. Doripesco caută cumpărători la Paris, Milano și Shanghai Exportul reprezenta în 2021 în jur de 5% din producție, cu livrări în Germania, Franța, Italia, Polonia și Republica Moldova. Doripesco a expus la SIAL Paris, anul acesta a fost la târgul de la Milano, iar între 5 și 10 noiembrie 2026 are stand la CIIE Shanghai. Novacul afumat face astfel drumul spre țara din care provine specia. Ruxandra Coc tratează piața chineză cu prudență: „China este o piață importantă de explorat, dar orice oportunitate trebuie analizată realist:

Citeste mai mult »
roti-branza-maturata-hoghilag

Brânzeturi Hoghilag, brânză maturată după rețete italiene: «Eu vând gustul, nu vând brânză»

În jurul Hoghilagului, satul din inima Transilvaniei unde Ioan Gherman face de șapte ani o brânză maturată după rețete învățate în Italia, fermele cu vaci s-au închis rând pe rând. El a rămas ultimul din zonă care mai ține vaci și care mai cumpără lapte de la crescătorii din împrejurimi, într-o rază de 15 kilometri de punctul lui de lucru. Are 59 de ani, trei vaci ale lui și laptele pe care i-l aduc vecinii. Restul zilei îl petrece în atelier, unde încheagă, taie și presează pasta de brânză cu mâinile, la fel cum a învățat în cei 13 ani petrecuți într-o lăptărie mică din regiunea Friuli-Venezia Giulia.   Brânza care se învață cu mâna și cu ochiul, nu cu ochii pe ceas Gherman a plecat în Italia în 2006 și s-a întors în România în 2019, chiar înainte de pandemie. A lucrat treisprezece ani într-o lăptărie din localitatea Marsure, lângă orașul Aviano, unde se procesau lunar în jur de 5.000 de litri de lapte, uneori până la 8.000-9.000. Acolo făcea și o brânză sub licența consorțiului Montasio, una dintre denumirile protejate cele mai cunoscute din nordul Italiei, care presupunea o marcă plătită pe fiecare formă. De la tehnologul lăptăriei a primit puține sfaturi, dar unul singur i-a rămas întipărit. „Bagă mâna în lapte, bagă mâna în brânză, ca să înțelegi când e gata”, îi spunea șeful lui, iar Gherman a ajuns, din 2010, al doilea om al lăptăriei, ajutor de tehnolog. Meseria asta, spune el, se învață numai cu mâna și cu ochiul, după cazanul din fața ta, pentru că fiecare cazan se comportă altfel chiar și în aceeași zi de lucru.   De ce a ales Hoghilagul pentru marca lui de brânză A legat brânza de un loc, Hoghilagul, în locul numelui propriu. A ales comuna asta din mijlocul țării, aproape de Cluj, de Sibiu și de Brașov, orașe unde spera să găsească piață de desfacere mai largă. Acolo locuiește de peste treizeci de ani sora lui, motivul real al alegerii. Fiecare sortiment din gama actuală poartă numele unui sat din comuna Hoghilag. Un an de brânză dată cadou, ca să învețe gustul românilor Primul an în România l-a petrecut testând rețete, cu aproape 5.000 de litri de lapte prelucrați doar pentru probe, fără niciun venit din vânzare. Jumătate din brânza rezultată a dat-o cadou, ca să afle ce le place clienților și cât de diferit e gustul lor față de al italienilor pentru care lucrase până atunci. A ajustat cantitatea de sare, mai mare decât cea folosită în Italia, și a diversificat gama cu trufe, chimen negru, afumătură, ardei iute și fenicul. Trufele le aduce de la un mic producător din Harghita, care le prelucrează și le însoțește de certificate de conformitate, o condiție pe care Gherman o pune înainte de orice colaborare cu furnizorii lui. Brânza Valchis, maturată la rece până capătă gust Gama lui are două direcții. Una e „brânza fină”, cu pastă semidură, în variante simplă, cu trufe, cu chimen negru, afumată, cu ardei iute sau cu fenicul, alături de ricotta și stracchino. Cealaltă e Valchis, cu pastă tare, maturată minimum 60 de zile și, teoretic, până la 2-3 ani; cu piper, pusă în vânzare după 8 luni; cu fenicul, după 4 luni; simplă, în jur de 3 luni, timpul la care gustul ajunge unde își dorește Gherman. Diferența dintre el și alți producători mici stă chiar în această maturare. „Toate se vând, toate în funcție de gust. Eu vând gustul, nu vând brânză. Niciun mic producător de brânză nu vinde efectiv brânză”, spune el, și explică ce înseamnă asta la Hoghilag: temperatură și umiditate constantă în camere frigorifice, timp suficient pentru ca pasta să-și formeze crusta naturală, șase ore de lucru pentru fiecare tură de 300 de litri de lapte. Contrastul, spune el, e cu practica unor producători care înghață brânza sau o țin în saramură concentrată câteva luni și o numesc tot maturată. Sarea din Austria și apa care scumpesc brânza de la Hoghilag A investit până acum aproximativ 100.000 de euro în mijloace fixe, între care trei camere frigorifice de 10 pe 2,5 metri. A pornit în 2019 cu 50.000-60.000 de euro, economiile aduse din Italia, și a extins investiția pe măsură ce cerea piața. Utilajele și consumabilele, de la fermenți și cheag până la produse de igienă, vin de la același furnizor italian pe care îl avea și în Friuli; alternativele românești testate costă aproape la fel de mult și țin mai puțin, spune el, dând exemplul unor cizme de lucru cumpărate ieftin în țară și înlocuite după șase luni. Sarea, nesărată, o aduce acum din Austria, la 75 de lei sacul de 25 de kilograme, după ce sarea găsită în zona Buzăului s-a dovedit prea impură pentru procesul lui. Apa costă și mai mult prin comparație: 20 de lei pe metru cub la Hoghilag, față de 0,8 euro pe metru cub plătiți la Milano, unde lucra înainte. „Asta nu este o soluție, doamnă”, răspunde el ori de câte ori i se sugerează panouri solare pentru costurile cu electricitatea. „Că aia înseamnă iar 20.000 de euro și nimeni nu ți-i dă. Nimeni nu se întreabă câtă brânză trebuie să vând eu ca să-i acopăr.” De ce brânza de la Hoghilag se vinde acum la 300 de grame În 2024 procesa între 600 și 1.000 de litri de lapte pe zi. Acum procesează 300, iar vânzările au ajuns la aproximativ 60% din nivelul de atunci. La ritmul actual ar putea scoate până la 900 de kilograme de brânză semidură pe lună, dar lucrează sub capacitate, ca să aibă stoc pentru târguri: pe 3-4 octombrie, la Berca, în Buzău; pe 16-18 octombrie, la Biblioteca Națională, unde un loc la masă îl costă 1.000 de euro fără TVA, plus hotel și transport. Vinde prin câteva magazine Via Profi din București, Cluj și Sibiu, câte patru pe oraș, și prin băcănii din Constanța, București și Timișoara, unde limitează cantitatea, pentru că prețurile ajung dublate până la raft. Vinde și online. Portiile s-au micșorat

Citeste mai mult »

Port Trapist și răbdarea brânzei adevărate – Povestea CASEUS, atelierul artizanal de lângă Cluj

Pe un deal liniștit de lângă Cluj, la Gheorghieni a apărut una dintre cele mai speciale brânzeturi artizanale din România. Atelierul Caseus, condus de Nagy Ákos (ca afacere de familie), e genul de loc care nu doar că face brânză, ci scrie o poveste despre răbdare, pasiune, tradiție și gust. L-am contactat pe Ákos pentru un interviu, curioasă fiind să învăț ce se ascunde în spatele numelui Caseus, care sună academic, dar cald. Răspunsul mi-a confirmat instinctul: „Caseus” vine din latină, e strămoșul cuvântului „cheese”, „queso”, „caș”. Un cuvânt vechi, universal, ales cu grijă tocmai pentru că poartă în el esența: o legătură profundă cu istoria brânzei. În atelierul din Gheorghieni sufletul este Nagy Ákos, un fost pasionat de gastronomie care, într-o zi, la un festival, a gustat o brânză afumată artizanală ce avea să-i schimbe viața. A fost un punct de cotitură. De acolo, a început o aventură în care curiozitatea s-a transformat în pasiune, iar pasiunea în meșteșug. A urmat un curs de brânzeturi în Ungaria, apoi luni întregi de experimente acasă, în bucătăria propriului apartament, unde producea un kilogram de brânză pe săptămână, doar pentru a învăța, a testa, a înțelege. „Am făcut de toate: de la Camembert la Roquefort, de la parmezan la Gouda. Dar m-am regăsit în brânzeturile tari și semitari, cele care necesită maturare îndelungată și atenție constantă.” Încet, visul a devenit prea mare pentru apartament. Cu ajutorul programului Start-Up Nation 2017 și sprijinul soției sale, Ákos a ridicat un atelier adevărat, cu spațiu de producție, cameră de maturare și tot ce presupune un ciclu complet de la lapte la brânză. Spațiul este mic, dar gândit pentru loturi artizanale, unde fiecare roată este îngrijită manual, cu respect și răbdare. Fiecare detaliu contează. De la testarea zilnică a laptelui (provenit de la o fermă de familie din Suatu, județul Cluj) până la selecția culturilor și controlul fin al temperaturii și umidității din camera de maturare, totul este gândit cu rigoare. „Brânza maturată e vie, evoluează frumos în timp. Îți pune la încercare răbdarea și priceperea.” Dar dincolo de precizie, povestea Caseus este despre rădăcini. Despre căutarea gustului pierdut, despre tradiții europene readuse la viață în Transilvania. Brânza-fanion, Port Trapist, este inspirată de rețeta călugărilor trapiști din Valea Loarei – dar reprodusă cu lapte local și îngrijire artizanală. Cu o versiune maturată 3 luni și alta 9 luni, Port Trapist este un exemplu perfect al ceea ce înseamnă brânză făcută lent, cu grijă, fără compromisuri. Caseus produce și Gouda maturată în ceară și o ricotta proaspătă, toate lucrate manual. Iar în 2024 și 2025, atelierul a obținut distincții internaționale importante, care i-au validat calitatea și seriozitatea. Dar, spune Ákos, mai importantă decât orice medalie este reacția clienților: „Când cineva gustă și îți spune că brânza ta îi amintește de copilărie sau că nu știa că se poate face așa ceva în România, aia e adevărata confirmare.” Mai jos, interviul complet cu Nagy Ákos, exact așa cum l-a povestit – detaliat, profund, sincer. O incursiune într-un meșteșug dus la nivel de artă, cu rădăcini vechi și viziune actuală. Cum a început povestea Caseus și ce te-a inspirat să pornești un atelier de brânzeturi artizanale? Unde a fost primul atelier și la ce capacitate/spațiu ați ajuns astăzi? Povestea Caseus a început în bucătăria apartamentului meu. În urmă cu aproape un deceniu am descoperit, la un festival, gustul incredibil al unei brânze artizanale afumate – a fost momentul care m-a inspirat să învăț să fac brânză acasă. Am urmat un curs scurt de brânzeturi în Ungaria, apoi, timp de mai bine de un an, am produs cam un kilogram de brânză pe săptămână în bucătărie. Încet, visul a crescut mai mult decât încăpea în acel spațiu mic, așa că am decis să construiesc un mic atelier in satul Gheorghieni, lângă Cluj. Inițial mă gândeam la o pivniță tradițională de maturare, dar o oportunitate de finanțare (programul Start-Up Nation 2017) ne-a permis mie și soției mele să visăm mai îndrăzneț și să ridicăm o clădire dedicată, cu spațiu de producție și cameră de maturare. Am obținut autorizația în 2019, după vreo 3-4 ani de muncă pregătitoare. Astăzi lucrăm tot acolo, într-un atelier modest amplasat in deal, departe de zgomotul orașului, dar dotat cu tot ce trebuie pentru a matura brânza în condiții optime. Spațiul nu este foarte mare – suficient cât să procesăm loturi mici. Este o afacere de familie? Câți oameni sunt implicați în producție și cum se împarte munca de zi cu zi? Da, Caseus este în esență o afacere de familie, născută din pasiunea mea și susținută încă de la început de soția mea. Avem o colegă, o rudă din sat, ea ajută în atelier cu producția, toaletarea brânzeturilor în sala de maturare și curățenia clădirii. Eu mă ocup de procurarea laptelui, procesare, feliere, ambalare, distribuție și administrație. Cum ai ales tipurile de brânzeturi pe care le produci și de ce ai optat pentru brânzeturi maturate? În perioada în care experimentam acasă, am încercat „de toate”, de la Camembert la Roquefort, de la parmezan la Gouda. A fost o etapă de explorare necesară ca să-mi dau seama ce mă atrage cu adevărat. La urma urmei, am realizat că prefer, atât ca gust cât și ca proces de fabricație, brânzeturile tari și semitari, maturate mai îndelungat. Sunt brânzeturi cu personalitate puternică și cu provocări tehnice pe măsură – iar mie îmi plac provocările care cer răbdare și grijă. Așa că am decis să mă concentrez pe brânzeturi maturate, care dezvoltă arome profunde și complexe în timp. Produsul nostru principal este un semi-tare maturat, inspirat de rețeta originală a călugărilor trapiști din Valea Loarei. Am ales Trapistul pentru că e un tip de brânză cunoscut de mulți – în Ungaria și România lumea a auzit de “brânza Trapist”, deși de cele mai multe ori doar într-o variantă industrială simplificată. Eu mi-am dorit să recreez o versiune autentică, cat mai aproape de cea originală, și cred că am reușit acest lucru. În plus, pe lângă Trapist, produc și un

Citeste mai mult »
Producătorul Costin Bădilă servind berea artizanală AuGusta la un eveniment local în Avrig

Berea AuGusta – un pahar de curaj din Avrig, făcut cu suflet local

Continuăm seria poveștilor despre berăriile locale din România, iar de data aceasta am ajuns la Avrig (județul Sibiu), acolo unde un om cu trecut în domeniul juridic și în cel al zootehniei a pus în picioare o fabrică modernă de bere. La poalele Munților Făgăraș, într-un oraș mic, dar cochet unde Costin Bădilă nu a visat doar la bere, ci la un motiv de mândrie locală. A transformat un teren de familie din Avrig într-o fabrică modernă, iar după ani de muncă și o pandemie care i-a pus planurile pe pauză, Berea AuGusta se regăsește azi în frigiderele festivalurilor, pensiunilor și magazinelor din Sibiu, Brașov sau Alba-Iulia. Și mai ales în poveștile celor care știu să aprecieze o bere corectă, făcută cu apă din lacul glaciar Avrig și multă răbdare. L-am prins între două livrări, într-o vară agitată, dar a fost gata să ne răspundă sincer la câteva întrebări despre sens, muncă, obstacole și ce înseamnă cu adevărat să construiești o afacere locală. ,,E important să dai înapoi din energia pe care ți-o dă comunitatea”, spune simplu.  De ce Avrig? Ce înseamnă locul ăsta pentru tine și pentru berea pe care o faci? Avrigul e acasă. E locul unde am crescut și unde simt că trebuie să dau ceva înapoi. Am folosit un teren al familiei pentru a construi fabrica și cred că e important ca, dacă primești energie bună de la oameni și de la locul tău, să o întorci cumva. Berea AuGusta e despre asta. Ce făceați înainte să deveniți producător de bere și cum ați ajuns să construiți o fabrică în Avrig? Am urmat Dreptul și am lucrat peste 15 ani în domeniul juridic și zootehnic – am fost directorul celui mai mare complex de porci din județul Sibiu și vicepreședinte al patronatului crescătorilor de porci din România. La un moment dat, am simțit nevoia să construiesc ceva în locul în care m-am născut. Așa că am folosit un teren al familiei și, între 2018 și 2020, am ridicat fabrica de bere. Am început cu investiții în cursuri de formare și în cărți, am ales echipamentele din Italia, unde am urmat și un curs de specializare. Era un vis care se contura. Ați început producția în 2020, exact când a venit pandemia. Ce impact a avut asupra planurilor dumneavoastră? Psihic, a fost foarte greu. Mă așteptam să încep, dar am primit un STOP. Aveam echipamente, aveam berea gata, dar nu puteam ieși cu ea – nimeni nu știa brandul. A fost frustrant să stai cu un produs bun și să nu ai cum să-l duci către oameni. Dar am tras de mine, de resurse, și am continuat. Azi, pot spune că berea AuGusta este pe harta producătorilor locali de bere și a pus și Avrigul pe radarul celor care prefer gusturile autentice. Ce înseamnă pentru dumneavoastră berea AuGusta și cum o definiți? E o bere corectă, făcută cu patru ingrediente naturale: apă din lacul glaciar Avrig, malț, hamei și drojdie. Atât. Și cu un ingredient secret: răbdarea. Nu-i spun artizanală, pentru că termenul e prea vag și uzat. Eu fac o bere cinstită, într-o instalație modernă, fără scurtături și fără adaosuri. Tot ce simți în pahar vine din procesul corect și lent.   Procesul de fabricație al berii AuGusta Ce sortimente produceți și cum le-ați ales? În portofoliu avem două sortimente: o bere blondă, o lager nefiltrată, limpede și echilibrată, și o bere brun,ă inspirată din stilul berilor belgiene. Am vrut ceva curat, dar cu caracter, ușor de băut, dar cu personalitate. Nu ne întindem în zece direcții, preferăm calitatea și constanța. Cum diferă procesul de fabricație într-o berărie ca a dumneavoastră față de cel industrial? Într-o fabrică industrială, totul e despre viteză. Berea se filtrează, se pasteurizează, se carbonatează artificial și e gata în câteva zile. La mine, carbonatarea durează patru săptămâni – dioxidul de carbon se formează lent, natural, prin fermentație. Gustul e mai fin, mai complex, pentru că are timp să se formeze. Nu injectez nimic, nu grăbesc nimic. E un proces viu, care cere timp. De aceea vorbesc despre răbdare ca ingredient. Ați nimerit rețeta din prima sau a fost nevoie de testări multiple? Am avut norocul unui tehnician foarte bun care a înțeles rapid ce îmi doresc. Nu am făcut zeci de încercări, pentru că direcția era clară. Gustul final e un echilibru între dulceața malțului și amăreala delicată a hameiului. Calitatea cerealelor contează enorm. Malțul trebuie să fie bine procesat, iar hameiul dă acele note hedonice – gust, miros, postgust. Cum arată fabrica astăzi? Cât produceți, cât vindeți? Fabrica are o capacitate de 2.800 hectolitri pe an – adică 280.000 de litri, după o investiție de un million de euro. În 2024, cifra de afaceri a fost de aproximativ 500.000 lei, adică 100.000 euro. E o afacere sustenabilă. Suntem doar doi oameni care lucrăm acolo – eu și încă un coleg. Facem totul singuri. Ce înseamnă comunitatea pentru dumneavoastră și cum se vede impactul local? Oamenii din zonă simt că berea le aparține. Mă bucură fiecare zâmbet, fiecare client care revine, fiecare bătaie pe umăr drept mulțumire pentru gustul bun. Fabrica se poate vizita, Avrigul are pensiuni, parcuri, viață. E o zonă care merită descoperită. Și da, berea noastră face parte din acest peisaj. E un produs local, făcut cu gândul la locul în care trăim. Dacă cineva dintr-o comunitate locală vrea să înceapă o afacere, ce i-ați spune? Depinde ce vrea cu adevărat. Dacă vrea bani în primii doi ani, sincer, nu merită să înceapă. Nu doar în bere – în orice. Dar dacă vrea să construiască ceva stabil, cu suflet local, atunci da, merită. Trebuie să ai răbdare, să nu te risipești, să fii sincer cu tine și cu produsul tău. Eticheta berii e foarte simplă, cu o fabrică stilizată. De ce ați ales acest design? Pentru că nu vreau să vând povești cu munți, izvoare, legende. Am pus ce oferim: bere făcută într-o fabrică. Simplu, cinstit. E o linie clară, fără marketing înflorat. Eticheta trebuie să spună

Citeste mai mult »
O parte din familia Cățean, de la Ferma Cățean

Ferma Cățean – O poveste de succes cu istorie de peste 300 de ani

Ferma Cățean – o poveste cu istorie de peste 300 de ani Ferma Cățean este o afacere de familie, cu o istorie de peste 300 de ani. Au avut de înfruntat mai multe perioade dificile, atât din punct de vedere politic, cât și economic. Silviu, George și Ionuț sunt cei trei frați ai familiei Cățean, fiecare cu o specializare diferită și cu atuuri care contribuie la reușitele fermei. „Este o afacere de familie, în care toți membrii familiei sunt implicați și care funcționează după modelul unei mini-multinaționale. Partea de medicină veterinară este asigurată de Silviu și Dana – soția lui, partea de cai și evenimente sunt în responsabilitatea lui Ionuț, care o are alături pe Mădălina cu responsabilitate juridică. Administrarea celor 120 ha de teren arabil este în mâinile tatălui, alături de un văr – Nicu. Măcelăria, care are 25 de ani de activitate neîntreruptă, și turiștii sunt în gestionarea mamei, iar partea comercială, de dezvoltare și financiară este la George. Pe lângă familie, în gestionarea zilnică mai sunt angajații – o mare parte din comunitatea locală, mulți dintre ei având activitate neîntreruptă de mai bine de 10 ani”, îmi povestește George Cățean. Lui George îi revine activitatea de marketing, promovare, identificarea soluțiilor pentru a aduce produsele fermei din satul săsesc Rotbav, județul Brașov, în fața consumatorilor care apreciază brânzeturile de calitate, munca și produsele locale. Afacerile de familie din acest domeniu nu sunt lipsite de griji. Nu au fost niciodată. Nu este suficientă doar hărnicia, ci și capacitatea de adaptare și de găsire a soluțiilor, indiferent de perioada dificilă în care îți dezvolți afacerea. Pentru familia Cățean, această capacitate face parte din ADN-ul familiei de secole. „Fiecare generație a avut provocările ei și totodată a trebuit să găsească soluții. Pot spune că generațiile anterioare nouă au trebuit să răspundă perioadei comuniste, care a adus naționalizarea, în perioada interbelică au dat dovadă de reziliență, iar în perioada dinaintea primului război mondial, curajul de a pleca la drum – transhumanța – a fost salvarea”, povestește George Cățean. Ferma Cățean astăzi. Strategii de business pentru ferme de familie. Certificarile IGP și DOC – atribute de marketing pentru producătorii locali care pun accent pe rețete vechi, terroir și unicitate într-o piață globală   În prezent cresc rase autohtone, precum: Bălțata Românească, Țurcană și Țigaie de Bran. Consideră că aceste rase, la fel ca și soiurile locale de plante, sunt parte din patrimoniul cultural local și contribuie la peisajele culturale din zona montană a Transilvaniei. Zilnic, sunt ghidați de aceleași principii și valori: „respect pentru natură, animale și oameni, integrarea și scurtarea lanțului valoric, dezvoltare comunitară, practici tradiționale îmbinate cu inovarea, agricultura”. Strategii de marketing implementate de Ferma Cățean pentru a ajunge cu produsele în supermarketuri. Provocări și reușite Pentru a reuși în acest domeniu, au continuat să facă ceea ce au făcut înaintașii lor, ținând cont de realitățile zilelor noastre. Rețetele vechi ale brânzeturilor produse în familia Cățean au fost mereu apreciate. „Pentru noi a fost foarte important ca, de la început, să păstrăm rețetele tradiționale pentru brânzeturi și să certificăm calitatea prin participarea la competiții internaționale și aderarea la mișcări care susțin mâncarea sănătoasă, cum este de exemplu Slow Food. Fiecare provocare am transformat-o într-o oportunitate. Asta s-a întâmplat și începând cu 2013, când am fost printre primii fermieri prezenți cu produsele într-un supermarket la Brașov. Acum, pe lângă acest parteneriat foarte stabil, mai colaborăm cu încă 3 rețele de supermarketuri în care sunt prezente produsele Ferma Cățean. De-a lungul timpului am ales să dăm șansă maximă produselor prin prezența angajaților care să promoveze și să ofere spre degustare produsele, pentru că fiecare produs are în spate o poveste care trebuie făcută cunoscută.” Pentru a-și poziționa și mai bine produsele, reprezentanții Fermei Cățean au „pus bazele unui grup de producători care va aplica pentru recunoaștere DOP, IGP și STG la câteva produse care sunt parte din patrimoniul gastronomic românesc”. Astfel de atestări sunt extrem de importante, iar pentru a înțelege relevanța lor pentru un tip de brânză, este suficient să privim realitatea altor țări. Țările din vestul Europei, precum Franța și Italia, sunt recunoscute pentru tradițiile lor culinare bogate și pentru modul în care au protejat și promovat aceste tradiții. Francezii au creat sistemul Appellation d’Origine Contrôlée pentru vinuri și brânzeturi, un model care funcționa deja în secolul XX și a inspirat ulterior regulile europene introduse în 1992. Pentru ei, trecerea la IGP sau DOP la nivel european a venit natural, ca o formă de a-și apăra produsele faimoase de copii ieftine sau de concurența neloială. Cazurile „Champagne” sau „Parmigiano Reggiano” arată cât de ușor pot fi folosite denumirile, uneori abuziv, de către alți producători. Prin certificare, doar cei din regiunile inițiale, cu tradiție, pot folosi aceste nume, ceea ce apără reputația și garantează consumatorului că produsul pe care îl consumă este cel real. Franța, Italia și Spania au văzut în certificările de tip IGP/DOP un mod de a crea valoare adăugată pentru consumatori. Mulți consumatori italieni consideră că un produs IGP înseamnă autenticitate (81%) și calitate superioară (69%). Este la fel pentru: vinuri, brânzeturi, carne sau uleiuri, fiecare având o poveste legată de „terroir” și de priceperea localnicilor, dar și de contextul istoric în care s-au dezvoltat. Aceste etichete ajută produsele să ajungă pe rafturi la prețuri premium, fiind văzute ca o garanție a tradiției și gustului original. Din acest motiv, aceste țări s-au grăbit să certifice cât mai multe produse cu specific regional. Succesul unor țări ca Italia, Spania și Franța este legat și de faptul că acestea dețin azi peste jumătate din toate produsele alimentare europene cu denumire protejată. Pentru ele, schemele de calitate UE au însemnat și acces la programe de promovare sau fonduri pentru susținerea producătorilor mici. În țările care au intrat mai târziu în UE, precum Polonia sau România, indicațiile geografice au fost privite ca o șansă pentru dezvoltarea economiei rurale. Producătorii au fost încurajați să-și ateste rețetele și obiceiurile culinare, atât pentru a-și păstra patrimoniul, cât și pentru a atrage turiști și a deschide

Citeste mai mult »
Alexandra si Andrei - fondatorii ROI – Pure Honey Goods

Interviu cu Alexandra, de la ROI – Pure Honey Goods: miere artizanală și design premium din Cluj

I-am scris Alexandrei, de la Roi – Pure Honey Goods, după ce le-am descoperit produsele în mediul online. Atenția la detalii este clară, se vede imediat „defectul profesional” al Alexandrei, care este brand & product designer. Ambalajele și etichetele produselor disponibile sub umbrela Roi – Pure Honey Goods arată experiența Alexandrei, dar și pasiunea ei pentru estetică și coerență. Denumirea brandului este bine aleasă și spune o poveste, iar Alexandra știe să o spună foarte bine. Dincolo de toate acestea, sub acest brand consumatorii găsesc produse curate, benefice pentru sănătate, potrivite pentru toate gusturile, dar mai ales pentru cei care își aleg cu grijă alimentele. Alexandra mi-a povestit că, pentru mulți tineri, mierea nu este neapărat un aliment cool. Mulți dintre ei văd mierea ca pe un medicament și o asociază mai degrabă cu stările de rău din perioada copilăriei. Mierea era leac și nu o sursă de bucurie. Tocmai de aceea, Alexandra a realizat că mierea poate fi dusă în zona gourmet, iar cremele tartinabile pe care le au ei sunt la mare căutare și printre cei mai pretențioși tineri. Pe website-ul lor, cei care sunt pasionați de gătit pot chiar să găsească diferite rețete create de Alexandra. Roi – Pure Honey Goods a luat naștere în județul Cluj și este o afacere de familie, însă cuplul Alexandra și Andrei au făcut ceva mai mult din „mierea clasică”, păstrând beneficiile și proprietățile ei, dar diversificând în mod creativ, mai ales că Alexandrei îi place să gătească. Am rezonat cu dorința acestor tineri de a face ceva palpabil, dincolo de activitatea lor constantă în fața laptopului. Pentru mine, grădina este cea care răspunde nevoii mele de a crea ceva concret – un produs finit care să mă bucure, văzând în mod real rezultatul muncii mele. Este o nevoie pe care o identific tot mai des la tinerii care lucrează în servicii, inclusiv în domenii conexe marketingului. Poate nu este deloc întâmplătoare această nevoie a noastră de a petrece cât mai mult timp la sat, de a avea un contact permanent cu natura și de a ne bucura de biodiversitate. Deși nu îi cunosc personal pe cei doi tineri, îmi este limpede că viziunea lor este un atu pentru orice echipă din care fac parte. Alexandra îmi spune că Roi este rezultatul unei echipe mici, dar închegate. Andrei acoperă partea operațională, este implicat în producție, dar este și omul care vine cu o viziune extinsă asupra modului în care urmează să facă lucrurile. Cei doi sunt diferiți, însă se completează în cele mai mici detalii. Nu înțeleg foarte bine rolul unui profesionist care face modelare 3D, însă cu profesioniști de talia Alexandrei am lucrat mult. Tocmai de aceea, când am aflat că este brand & product designer, i-am propus direct să colaborăm pentru producătorii locali care caută să dezvolte produse locale, care sunt avantajați de un design minimalist – unul care să reflecte ideea de aliment cu etichetă curată, dar și identitatea locală și specificul ingredientelor principale, care să transmită căldură, unicitate și implicarea directă a micului producător, să spună subtil povestea oamenilor din spatele brandurilor. Raluca Economie Rurala: Ce ar trebui să știe oamenii despre cei din spatele Roi – Pure Honey Goods? Ce pasiuni aveți? Alexandra, Roi – Pure Honey Goods:  ROI este o afacere de familie în adevăratul sens al cuvântului. În prim-plan suntem noi, Alexandra și Andrei, dar în spatele borcanelor cu miere se află o întreagă familie implicată: părinții noștri, care ne-au susținut de la început, iar părinții lui Andrei, pe lânga toată susținerea, sunt și cei care au pus bazele stupinei din care a pornit totul. Noi doi venim din lumi creative, Alexandra, brand & product designer, Andrei lucrează în modelare 3D. Zi de zi, munca noastră se rezumă la detaliu, estetică, funcționalitate – dar și mult timp petrecut în fața ecranelor. Poate tocmai de aceea, ROI a apărut dintr-o nevoie reală de a crea ceva cu mâinile noastre, ceva care să fie viu. Ne place mult să gătim, să mâncăm, să experimentăm, să ne jucăm cu ingrediente. Ne trezim cu idei și adormim cu ele, așa că aveam nevoie de un spațiu unde să putem transforma toate aceste gânduri în produse reale, care să aducă bucurie și altora. Avem marele noroc că ne place ceea ce facem. Raluca: Ce experiență profesională aveți? Alexandra, Roi – Pure Honey Goods:  Avem peste 10 ani de experiență în design, branding și creație digitală, lucru care ne-a ajutat să înțelegem importanța unui brand bine construit și comunicat. Această experiență ne-a fost esențială în dezvoltarea unei identități puternice pentru ROI. Raluca: De ce Roi – Pure Honey Goods? Alexandra, Roi – Pure Honey Goods: Când am căutat numele pentru noul nostru brand, ne-am uitat mult la cuvinte din domeniul apiculturii iar la “ROI”, s-a făcut click-ul. Am rezonat mult cu ideea de nou început.. pentru noi, ROI a fost un nou început. Am făcut un pas curajos, precum cel al albinelor care părăsesc stupul și pornesc împreună în căutarea unei noi case. În natură, atunci când un roi se creează, fiecare albină își știe rolul: unele caută, altele păzesc, iar albinele-lider conduc. Împreună, formează un întreg care se mișcă, care construiește. Ne-am regăsit în imaginea acestui dans viu și ordonat, în care fiecare albină are un rost și un scop, iar toate împreună creează echilibru, ritm, viață.  Dar un roi nu este niciodată despre doi oameni, ci trăiește prin legături și prin comunitate. Astăzi, din ROI face parte fiecare persoană care ne alege, care gustă produsele noastre, care ne susține: clienți, parteneri, prieteni. Raluca Care este povestea din spatele brandului Roi – Pure Honey Goods? Alexandra, Roi – Pure Honey Goods:   ROI a apărut din dorința de a construi ceva al nostru, cu mâinile noastre, pornind de la mierea crudă din stupina familiei, dar și dintr-o nevoie reală de reconectare cu natura și cu noi înșine, de a găsi un nou loc în lume. Mereu am considerat mierea ca fiind un ingredient viu, generos, cu un potențial enorm.

Citeste mai mult »
Floare de Colț - brânză maturată De Coltești

Marius Chiorean, De Colțești – Torockoi: Primele brânzeturi maturate au intrat în producție începând cu anul 2011. Fiecare an a adus cu sine învățăminte, investiții și pași înainte.

De Colțești – Torockoi reprezintă un model de succes pentru cei care contribuie la economia rurală a României. Au făcut pași mici, dar constanți, într-un parcurs marcat de creștere și inovație. Dintr-un mic atelier artizanal de brânzeturi din zona Trascăului, astăzi vând la nivel național, iar o parte din brânzeturile maturate ajung și pe piețele externe. Dacă despre calitatea brânzeturilor maturate de la De Colțești s-a vorbit constant în ultima perioadă, despre modelul de leadership al lui Marius Chiorean s-au spus foarte puține. Marius Chiorean, astăzi director general în cadrul De Colțești, este omul care a avut capacitatea de a transforma afacerea, de a anticipa schimbările și de a găsi soluții adaptate unor provocări care au cerut abilități variate. A traversat perioade dificile: pandemia de Covid-19, creșterea prețurilor la energie electrică și războiul din Ucraina. Prezentul nu este nici el mai blând — peste provocările economice se suprapun competiția acerbă, nevoia de dezvoltare a unui lanț de distribuție eficient și imperativul reducerii costurilor. Renumele De Colțești a crescut odată cu lansarea sortimentului de brânză „Caș Bine Făcut”. De la un atelier artizanal de producție, au ajuns să dezvolte o linie de procesare modernizată, fără ca produsele să-și piardă identitatea regională sau calitatea. Procesează zilnic aproximativ 23.000 de litri de lapte, o evoluție remarcabilă față de începuturile modeste, când procesau doar câteva sute de litri pe zi. Laptele este colectat de la fermierii locali, cu care De Colțești are parteneriate durabile. Produsele De Colțești sunt disponibile la nivel național, în rețele importante precum Carrefour, Mega Image, Sezamo și Freshful, dar și în băcănii din județele Cluj, Alba, Mureș și Sibiu. Distribuția este asigurată prin curierat cu temperatură controlată și flotă proprie, oferind astfel acoperire extinsă pentru segmentul HoReCa și magazinele de specialitate. Prezența în retailul modern a fost consolidată prin standarde logistice riguroase și un branding coerent.Pe plan internațional, Torockoi a pătruns pe piețe precum Belgia și Ungaria, urmărind extinderea prin participarea la târguri și conformarea la cerințele europene. Interviul de astăzi este cu Marius Chiorean, după cum bine ați intuit. Brânzeturi artizanale românești produse în satul Colțești, comuna Rimetea din județul Alba Raluca: Cum a început povestea brânzeturilor Torockoi și care au fost momentele definitorii în evoluția brandului? Povestea brânzeturilor De Colțești – Torockoi a început din dorința de a aduce pe piață un produs autentic, legat de zona munților Trascău. Primele brânzeturi maturate au intrat în producție începând cu anul 2011, iar de atunci, fiecare an a adus cu sine învățăminte, investiții și pași înainte. Un moment definitoriu a fost când am decis să trecem de la un atelier artizanal la o unitate de producție standardizată, dar care păstrează esența meșteșugului. Adaptare și inovație în fața provocărilor economice Raluca: Ce schimbări strategice ați implementat de la preluarea funcției de Director General și cum au influențat acestea direcția afacerii? Cum ați reușit să introduceți produse noi, precum brânza extramaturată de Trascău sau Puturoasa de Trascău, și care a fost reacția pieței la acestea? De la preluarea funcției de Director General, am pus accent pe clarificarea direcției strategice și pe creșterea valorii adăugate. Am investit în produse noi și am pus accentul pe brânzeturile de pe linia de maturate. Un real succes în piață a fost crearea produsului „Caș Bine Făcut”; odată cu apariția lui, am renunțat la producția de cașcaval. O surpriză plăcută a venit și din diversificarea portofoliului de brânzeturi maturate — în prezent cred că avem cel mai mare portofoliu din România, cu 11 sortimente de brânzeturi maturate cu condimente. Brânza extramaturată de Trascău și Puturoasa de Trascău sunt în portofoliu printre primele produse făcute la Colțești și se bucură de aprecierea iubitorilor de brânzeturi maturate și gusturi intense. Lansarea acestor produse a venit din dorința de a explora noi segmente de piață și de a valorifica mai bine materia primă. Raluca: Cum colaborați cu fermierii locali pentru aprovizionarea cu lapte și ce impact are această colaborare asupra comunității? Colaborăm cu fermierii locali pe baza unui parteneriat pe termen lung, care presupune nu doar aprovizionare constantă cu lapte de calitate, ci și sprijin reciproc. Această relație contribuie direct la stabilitatea economică a comunității și la menținerea unei agriculturi locale vii. Leadership în economia rurală – viziunea lui Marius Chiorean Raluca: Cum ați reușit să construiți și să mențineți o echipă dedicată în cadrul fabricii și ce valori promovați în cultura organizațională? O echipă dedicată se construiește prin respect, comunicare și implicare. Promovăm valori precum onestitatea, spiritul de echipă, responsabilitatea și dorința de a face lucrurile bine. Cultura noastră organizațională este bazată pe implicare directă, transparență și susținere reciprocă. Unde se găsesc brânzeturile De Colțești: retail, magazine locale și băcănii? Raluca: În ce regiuni ale țării sunt disponibile produsele De Colțești – Torockoi și care sunt canalele principale de distribuție și vânzare? Produsele De Colțești sunt disponibile la nivel național în Carrefour, regional în Mega Image, Sezamo, Freshful și în lanțuri de magazine reprezentative din Cluj, Alba, Mureș, Sibiu. De asemenea, trimitem la foarte multe băcănii, având acoperire națională printr-un curier cu frig. Punem mare preț și pe segmentul HoReCa din zonele unde avem acoperire cu flota proprie. Raluca: Cum ați reușit să pătrundeți în rețelele de retail moderne și ce provocări ați întâmpinat în acest proces? Accesul în retailul modern a fost o provocare care a presupus adaptare la standarde logistice și de ambalare, dar și o claritate strategică. Am reușit datorită consistenței produsului, brandingului puternic și seriozității echipei noastre. Raluca: Aveți planuri de extindere pe piețele internaționale și ce pași ați făcut în această direcție? Da, avem planuri de extindere pe piețele internaționale. Vom participa în următorii ani la mai multe târguri internaționale, în urma cărora sperăm să inițiem parteneriate, adaptându-ne la cerințele externe. Investiția într-un depozit și energia regenerabilă ca vectori de eficiență pentru pentru creșterea capacității de maturare a brânzeturilor Raluca: Ce investiții majore ați realizat recent, cum ar fi noul depozit de 1.400 mp și instalarea de panouri fotovoltaice, și cum contribuie acestea la eficiența operațională? Investițiile recente, precum noul depozit de 1.400 mp

Citeste mai mult »
Pepinera goji romanesc

Goji Românesc – O cultură profitabilă: Interviu cu Adrian Nicolae

În decembrie anul trecut, am descoperit și eu că există două soiuri de goji românesc: Kronstadt și Anto. Ambele sunt brevetate de Adrian Nicolae, proprietarul unei pepiniere de goji (Pepiniera Goji Bio Brașov). Mi-a povestit mai bine de o oră despre provocările cu care se confruntă, dar și despre soluțiile pe care le-a găsit pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă cum să transforme cultura de goji într-o afacere agricolă profitabilă. Mi-a plăcut nu doar adaptabilitatea sa, ci și povestea sa personală. Am descoperit un producător local inteligent, capabil să identifice oportunități, dar și un om dornic să împărtășească din expertiza sa tuturor celor care sunt determinați să reușească în agricultură, indiferent de dificultățile cu care se confruntă. A înființat chiar și o asociație a producătorilor de goji pentru a-i reprezenta mai bine pe toți cei care au astfel de culturi. M-aș bucura să descopăr tot mai mulți astfel de antreprenori, mai ales pentru că este un om pragmatic, hotărât și implicat în egală măsură. Cunoaște multe povești de succes ale producătorilor locali de goji, dar și cazuri în care lucrurile nu au mers așa cum și-ar fi dorit. Ce au în comun cei care au reușit să câștige bani frumoși din plantațiile de goji? Sunt harnici și perseverenți. Dacă și tu ai aceste calități și cochetezi cu ideea unei afaceri în agricultură, atunci citește acest interviu! Raluca EconomieRurala.ro: Cum ați descoperit potențialul culturii de goji și ce v-a determinat să investiți în această nișă? Adrian Nicolae: În urmă cu 14 ani, am decis să investim în agricultură printr-o oportunitate legată de retrocedarea unui teren din comuna Augustin, județul Brașov. Terenul a fost al bunicilor mei și am dorit să începem o investiție agricolă. În acea perioadă, am dat peste anunțul unui cultivator care prezenta cât de rentabilă este această cultură. Am luat legătura și am achiziționat câteva semințe, pe care am încercat să le transformăm în arbuști de goji. Am considerat că, la acel moment, o investiție într-un domeniu de nișă poate face diferența într-o perioadă în care agricultura începea să aibă probleme cu forța de muncă și lipsa investitorilor. Ce trebuie să știi înainte de a începe o plantație de goji? Raluca EconomieRurala.ro: Când ați început pepiniera Goji Bio Brașov și care au fost primele provocări? Adrian Nicolae: În primii doi ani, am testat și încercat să găsim soluții optime pentru creșterea și dezvoltarea acestui arbust. Până nu au apărut primele fructe de goji, nu am știut dacă tot ceea ce am făcut a și funcționat. Rezultatele au fost peste așteptări, moment în care am decis că putem ajuta și alți cultivatori să înființeze culturi de goji, întrucât doar o cantitate suficientă de fructe de goji pe piața din România poate atrage atenția celor interesați de consum sau prelucrare. Cum se diferențiază goji românesc de alte soiuri internaționale? Raluca EconomieRurala.ro: Care este diferența dintre goji românesc și alte varietăți internaționale? Ce avantaje are soiul Kronstadt? Adrian Nicolae: În primul rând, goji este un arbust fructifer. Productivitatea, mărimea și gustul pot fi influențate de locația geografică a culturii. Deși „Kronstadt” este rezultatul testării a sute sau mii de plante de goji din cele produse de noi în acea perioadă, certificarea sa ca fiind goji românesc este cea mai mare realizare. Goji românesc este un standard de calitate, o mare realizare într-o perioadă în care nu se întâmplau prea multe în agricultura românească. Raluca EconomieRurala.ro: De ce considerați că goji este o alegere bună pentru cineva care vrea să înceapă o afacere agricolă? Adrian Nicolae: Goji, ca și alte fructe de pădure, reprezintă o investiție în agricultură, în care trebuie realizați niște pași esențiali pentru a ajunge la rezultatele așteptate la începutul investiției. Goji, fiind un fruct din ce în ce mai mediatizat, poate avea o valoare adăugată mai mare decât celelalte fructe de pădure convenționale. Raluca EconomieRurala.ro: Care sunt principalele avantaje ale culturii de goji din punct de vedere economic? Adrian Nicolae: Costurile pentru înființarea unei culturi de goji pot fi similare cu înființarea altor culturi similare de fructe de pădure. Faptul că goji este utilizat din ce în ce mai mult în realizarea unor produse finite cu valoare mare face ca diferența în momentul valorificării producției să fie în favoarea celor ce au investit în goji. Raluca EconomieRurala.ro: Cât de mare este cererea pentru fructele de goji și produsele derivate pe piața românească și internațională? Adrian Nicolae: Acum 14 ani, nu știa nimeni ce este goji sau la ce folosește. După atâta timp, cred că goji românesc se regăsește în multe gospodării, iar ca produse finite, îl regăsim în tot mai multe produse de consum, pentru sănătate și chiar cosmetice. Cererea va crește direct proporțional cu gradul de promovare al acestui fruct. Practic, de îndată ce cineva află că goji este cultivat la noi în țară, își dorește să îl consume sau să îl prelucreze. Raluca EconomieRurala.ro: Dacă cineva dorește să înceapă cu 1000 mp de plantație de goji, care ar fi investiția minimă necesară? Adrian Nicolae: În funcție de ce mai deține cultivatorul în gospodărie (motocultor, sistem irigație, împrejmuirea culturii), costurile se pot reduce la mâna de lucru pentru înființarea culturii și costurile materialului săditor de goji românesc, unde aceștia pot profita de pachete cu prețuri reduse. Costurile generale nu ar trebui să depășească 3000 euro. Cât costă și cât durează până când o cultură de goji devine profitabilă? Raluca EconomieRurala.ro: Cât durează până când o plantație devine productivă și începe să genereze profit? Adrian Nicolae: Dacă cultura este administrată corespunzător, începând cu anul 3, goji intră pe producție. Cu o cantitate minimă de 2 kg pe an, arbustul de goji românesc poate produce rezultate excepționale dacă aceste fructe sunt folosite și prelucrate în gospodărie. Raluca EconomieRurala.ro: Care este durata de viață a unei plantații de goji și cât timp poate fi exploatată fără replantare? Adrian Nicolae: Avem în țară culturi de peste 16 ani fără a fi nevoie să fie înlocuite. Raluca EconomieRurala.ro: Ce factori trebuie luați în considerare înainte de a alege un teren

Citeste mai mult »
Safala Organic Farm

Să cultivi fără să epuizezi – legea nescrisă a producătorilor locali de la Safala Organic Farm

Am descoperit produsele Safala Organic Farm în urmă cu un an. În România, sunt puțini producători de alune, iar ce mi-a plăcut la ei este că nu s-au limitat doar la acest produs – au ales să planteze și zmeură. Îi apreciez pentru curaj, pentru hărnicie și pentru faptul că sunt autodidacți. O admir pe Oana nu doar pentru bunul ei gust, ci și pentru responsabilitatea pe care o are față de mediul înconjurător. Oana este femeia antreprenor care poartă multe responsabilități pe umeri, adaptându-se mereu la nevoile afacerii.Cu toate acestea, Safala Organic Farm este rezultatul muncii a doi antreprenori locali. Oana și soțul său, Bogdan Lerescu, sunt gospodari în toată regula, așa cum le stă bine oamenilor de la țară. I-am transmis Oanei complimente pentru felul în care a dezvoltat identitatea vizuală a brandului și mi se pare fascinant modul în care își spun povestea în online. La Safala Organic Farm se produc alune în combinații delicioase cu ciocolată, zmeură și afine, iar atunci când au surplus, pentru a evita risipa alimentară, transformă fructele în dulceață sau nectar. Oamenii din Bihor îi cunosc de la târgurile dedicate producătorilor locali din Oradea. Te invit să îi descoperi și tu, parcurgând rândurile de mai jos.   Raluca Dumitrana Economie Rurală: Cum a început povestea Safala Organic Farm? Povestea Safala Organic Farm a început din dorința de a oferi un altfel de stil de viață și o alternativă sănătoasă, bazată pe produse naturale și organice. Ferma a fost fondată cu viziunea de a crea un loc dedicat agriculturii ecologice, unde principiile de sustenabilitate și respect față de natură sunt esențiale. Safala Organic Farm nu este doar o afacere agricolă, ci și o poveste despre dragostea pentru natură și angajamentul de a oferi produse care să fie nu doar sănătoase, ci și sustenabile pe termen lung. Raluca Dumitrana Economie Rurală: Ce experiență aveați înainte să începeți afacerea? Cât de dificil a fost tot procesul de la început până să începeți să vindeți? Înainte de a începe afacerea Safala Organic Farm, atât eu cât și soțul meu Bogdan aveam o experiență diversificată, dar și pasiunea pentru agricultură, natură și sustenabilitate. Amândoi am lucrat în corporații înainte de a începe proiectul vieții noastre. Procesul a fost dificil și anevoios pe alocuri, pentru că vorbim de agricultură, iar pentru ca plantele puse cu grijă în pământ să rodească a fost nevoie de câțiva ani la aluni și câteva luni la zmeură. Zmeura am vândut încă din primul an în care am plantat, undeva la 400 de kg. Promovarea în mediul online a început înainte de a avea producție, deoarece am dorit să arătăm urmăritorilor noștri întregul proces. Raluca Dumitrana Economie Rurală: Ce ați făcut voi înainte să începeți să cultivați alune și zmeură? Eu am lucrat în domeniul medical, mai exact am fost director comercial la o firmă de IT medical, iar soțul meu Bogdan a lucrat în domeniul telecomunicațiilor. Ambii am avut job-uri faine, pline de provocări, în care am crescut și ne-am dezvoltat frumos. Raluca Dumitrana Economie Rurală: Au fost persoane care v-au descurajat, la modul că v-au zis: „Nu o să meargă!”, „E prea complicat!”, „E multă birocrație să implementezi un proiect pe fonduri europene!”? Dacă „Da”, de ce totuși ați continuat pe acest drum. Orice proiect nou, mai ales unul de amploare și cu un caracter ecologic, întâmpină obstacole. În cazul agriculturii organice, există multe provocări, inclusiv birocrația legată de obținerea certificărilor ecologice și implementarea proiectului pe fonduri europene, care adesea par complicate și de lungă durată. De asemenea, există o percepție că agricultura ecologică necesită mult timp, resurse financiare mari și riscuri de investiție. Unii ar putea considera că este mai ușor să se investească în agricultura convențională, mai profitabilă pe termen scurt. Totuși, în ciuda acestor comentarii și obstacole, decizia de a continua pe acest drum a fost alimentată de o convingere adâncă în valoarea și necesitatea unui astfel de proiect. Atât eu cât și soțul meu am fost motivați de dorința de a aduce o schimbare reală în modul în care sunt produse și consumate alimentele, de a promova un stil de viață mai sănătos și mai sustenabil. În plus, am avut o pasiune profundă pentru agricultură, natură și pentru impactul pozitiv pe care o fermă ecologică îl poate avea asupra comunității și mediului. Motivarea de a continua, chiar și în fața dificultăților și scepticismului, a venit dintr-o viziune pe termen lung și din dorința de a crea ceva care să aibă un impact real. Această viziune poate să te ajute să depășești fricile și obstacolele, chiar și atunci când alții te sfătuiesc să te oprești. În final, satisfacția de a vedea cum crește un proiect ce adresează atât nevoile de consum sustenabil, cât și provocările agricole ale prezentului, poate fi un motiv suficient de puternic pentru a depăși orice obstacol. Raluca Dumitrana Economie Rurală: Ai afirmat că te ocupi de toată activitatea de marketing, fără să ai cursuri în acest sens, însă cum ai învățat? Unde vă vindeți produsele? Într-adevăr, activitatea de marketing este una din atribuțiile mele, nu am cursuri, dar am urmărit cu interes multe tutoriale, m-am inspirat din activitatea altora ca noi, iar astăzi pot să spun că sunt mulțumită de ceea ce am realizat. Paginile noastre au crescut organic fără a plăti niciodată publicitate. Produsele le vindem în general în târgurile de producători locali, iar în toată țara prin magazinul nostru online! Raluca Dumitrana Economie Rurală: De unde această dorință să cultivați bio? Dorința de a cultiva bio vine din mai multe direcții, dar în general, este legată de un angajament față de sănătatea mediului, siguranța alimentelor și un stil de viață mai sustenabil. De asemenea, suntem motivați de dorința de a oferi consumatorilor alimente de calitate superioară, fără chimicale, pesticide sau fertilizatori sintetici. Raluca Dumitrana Economie Rurală: Care este cel mai frumos lucru care vi s-a întâmplat până acum ca antreprenori în mediul rural? Cel mai frumos lucru este legătura profundă cu natura și comunitatea locală. În satul Sinteu, în proporție de

Citeste mai mult »

Aboneaza-te la newsletter

Vei primi noutati cu ultimele articole, cat si diverse anunturi sau promotii

Economie Rurala
Prezentare generala a confidentialitatii

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.