Stiri: Producatori locali

Astăzi scriu despre Brânza de Horezu (Five Continent), dar și despre Laura Ion (managera fabricii), care a avut viziunea de a participa la concursuri internaționale de brânzeturi cu brânza produsă în micul orășel vâlcean și care a făcut din această brânză cea mai premiată brânză maturată din România. Despre Brânza de Horezu a scris Andreea Popa, însă mie îmi revine rolul de a descrie profilul fabricii și povestea oamenilor din spatele fabricii vâlcene. Am acest rol pentru că am avut bucuria să o cunosc pe Laura Ion în vara aceasta, când a venit în țară timp de o lună. Cine este Laura Ion, femeia din spatele celei mai premiate brânze românești la nivel internațional? Laura Ion conduce fabrica de brânză de la Horezu de 11 ani, din iunie 2014, iar acum se mândrește cu o echipă formată, pe care o coordonează de la distanță, din Spania. Laura Ion este o româncă originară din Ploiești, Prahova. A studiat Ingineria Petrolului la Ploiești, a mers cu Erasmus, în timpul facultății, în 2003, în Oviedo, Spania, iar ulterior a primit o bursa pentru a face un doctorat acolo, în chimie supramoleculară. În 2008, după finalizarea doctoratului a rămas în Spania. A primit propunerea de a lucra pentru fabrica de brânzeturi din Horezu după ce proprietarii fabricii (spanioli) o angajaseră pe Laura ca inginer la o fabrică deținută tot de ei, pentru a face un program informatic. Propunerea de a prelua conducerea fabricii din România a venit ca o surpriză. Era deja stabilită de ani buni în Spania, însă a acceptat provocarea, și-a făcut bagajele și a venit în țară alături de soțul său. Nu știa pe nimeni în Horezu, dar s-a implicat în cel mai mic detaliu pentru a înțelege procesul și a putea îmbunătăți lucrurile. Am constatat că este la fel ca și mine, că ea caută să înțeleagă logica din spate pentru a performa, iar asta, de cele mai multe ori, implică suflecarea mânecilor și muncă cot la cot cu restul angajaților. După ce și-a format echipa, s-a reîntors în Spania, însă revine în țară ori de câte ori situația o cere. Cât de des o cere situația? Depinde de mulți factori. Îmi povestește amuzată că linia de procesare a fabricii este din Spania și că a avut situații în care a rezolvat problemele tehnice de la distanță, prin telefon, căutând uneori acul în carul cu fân, căci așa cauți când, în lume, sunt puțini tehnicieni care să știe să repare o astfel de linie de producție. Am vorbit prima dată cu Laura Ion în octombrie anul trecut. Îmi doream să fac un interviu cu ea în primul rând pentru că sunt olteancă, locuiesc în județul Vâlcea și descoperisem o brânză maturată de calitate produsă în județul meu. Apoi i-am scris Laurei cu propunerea de a o invita, în calitate de expozant, la un eveniment organizat de We Are România la Ramada Plaza. Nu a putut onora invitația, iar eu nu i-am mai scris de atunci. Am reluat comunicarea cu ea după ce m-am înscris la cursurile Academy of Cheese. Andreea Popa mi-a semnalat că ceea ce face Laura este nemaipomenit, nu doar pentru Vâlcea și pentru România, ci este o brânză care poate sta la masă cu alte brânzeturi premiate în țările cu tradiție. M-a bucurat deschiderea Laurei, dar și faptul că m-a invitat la Horezu cu o lună înainte. Am numărat zilele cu curiozitate și nerăbdare. Ziua în care am mers la Horezu era prima zi în care plecam, pentru câteva ore, departe de Iulia, fetița mea de un an și jumătate. Eram emoționată, temătoare, dar și bucuroasă. Am permis, dar nu conduc, și situația a făcut ca soțul să nu mă poată însoți. Firescul cu care Laura mi-a propus să bată drumul ca să mă ia și să mă aducă înapoi mi s-a părut debordant. Am povestit, mi-a arătat toate etapele procesului de producție pentru a-mi face cât mai clare lucrurile. Mi-a prezentat fiecare colțișor, mi-a explicat rolul fiecărei etape din procesul de producție, iar la final ne-am luat la revedere cu mesajul: „De acum poți fi tu ghidul la fabrica noastră din Horezu”, lăsând de înțeles că fabrica poate fi vizitată cu o programare prealabilă, însă cu mențiunea că aici se produce brânză doar în intervalul aprilie–august, când oile dau lapte. Laptele pe care îl colectează provine majoritar de la crescători de oi din Vâlcea și Sibiu. Există asociații ale producătorilor de lapte, cu care fabricile de brânză încheie contracte, negociază prețuri și stabilesc termenii colaborării. Însă, în ciuda unor acorduri scrise și verbale, apar și situații neprevăzute, uneori neplăcute. Fabricile de brânză de mici dimensiuni au multe de înfruntat: de la schimbările climatice, care scurtează sezonul de lactație și reduc producția de lapte de la an la an, până la concurența neloială a fabricilor industriale de brânză. La acestea se mai adaugă și lipsa forței de muncă de la nivel local, dar și problemele — mereu menționate — legate de piața de desfacere a brânzeturilor premium. Îmi povestește că un manager de fabrică de brânză are obstacole zilnic. Mereu apare câte ceva. La începutul carierei sale de director la fabrica din micul orășel vâlcean, Laura a trebuit să le țină piept oierilor care nu respectau cerințele privind calitatea laptelui. Faptul că sunt organizați în asociații le face viața mai ușoară producătorilor de lapte, în relația atât cu fabricile de mici dimensiuni, cât și cu marile fabrici de brânză din țară. De cealaltă parte a baricadei, uneori, relația devine complicată când reprezentanții fabricilor mai mari de brânză colectează tot laptele din anumite zone, punând fabricile de brânză mai mici în dificultate de negociere cu asociațiile de producători de lapte. Uneori munca Laurei pare un proces sisific, dar este un efort pe care îl depun mulți dintre cei care au fabrici de brânză de mici dimensiuni. Care sunt etapele producerii brânzeturilor în mica fabrică de la Horezu, care produce cea mai premiată brânză românească? Zilnic, șoferii fabricii merg să colecteze laptele de la producătorii locali. După ce