Oltenia - Economie Rurala

Produs în Oltenia: producătorii, oamenii și locurile din cele cinci județe, sub un brand comun

29 septembrie 2026 Niciun comentariu

Produs în Oltenia (produsinoltenia.ro) este un brand umbrelă prin care îmi propun să reunesc producătorii locali din Vâlcea, Mehedinți, Olt, Gorj și Dolj, să îi fac mai ușor de găsit și să construiesc legături între aceștia, consumatori și cei care le pot aduce produsele mai aproape de public. Proiectul răspunde nevoii unei identități regionale comune și a unei colaborări constante între oamenii care produc și dezvoltă afaceri în Oltenia. Proiectul debutează la Treasures of the East 2026, la Craiova, și va continua cu platforma produsinoltenia.ro, care va reuni cele cinci componente județene: Produs în Vâlcea, Produs în Mehedinți, Produs în Olt, Produs în Gorj și Produs în Dolj. Fiecare județ va avea locul său, într-un spațiu în care oamenii vor putea descoperi ce se produce în regiune și cine se află în spatele acestor produse: produsinvalcea.ro produsinolt.ro produsinmehedinti.ro produsingorj.ro produsindolj.ro Folosește hashtagurile oficiale ale proiectului pentru a face mai ușor de găsit produsele, oamenii și poveștile din regiune: #ProdusinOltenia #ProdusinValcea #ProdusinMehedinti #ProdusinOlt #ProdusinGorj #ProdusinDolj. Sunt Raluca Dumitrana, fondatoarea EconomieRurala.ro, și inițiez acest proiect pornind de la experiența mea de peste 13 ani în relații publice și marketing și din lucrul cu producători locali și afaceri din HoReCa. Sunt din Mehedinți și locuiesc în Vâlcea, unde m-am mutat în 2018, după finalizarea studiilor și după ce am acumulat experiența relevantă, astfel încât să pot lucra de acasă. Cu o parte dintre producătorii din Oltenia lucrez deja, iar prin Economie Rurală documentez și promovez antreprenoriatul rural, produsele locale, gastronomia și inițiativele care contribuie la dezvoltarea comunităților. Cum a început lucrurul cu producătorii locali? În 2017, prin implicarea în Congresul Național de Gastronomie și Vin, grație lui Cezar Ioan, Nico Lontras și Cosmin Dragomir, am început să înțeleg mai bine nevoia de sprijin și promovare a producătorilor locali. Începând din 2024, tot ei mi-au oferit, prin evenimentele lor, un cadru în care să îi aduc în fața publicului pe producătorii din Oltenia. Debutul proiectului la Treasures of the East continuă această colaborare. Am făcut parte din echipele de organizare și promovare ale evenimentelor Treasures of the East, Vatră și Ogradă și Congresul Național de Gastronomie și Vin. Am realizat și comunicarea PR pentru evenimente organizate de comunitatea Slow Food Buzău. În 2026, m-am implicat în organizarea Oltenic Muse, un program de promovare integrată a producătorilor locali și a unităților de cazare din județul Vâlcea. Din aceste colaborări cunosc dificultăți care se regăsesc la producători din toată țara: cum se fac cunoscuți, cum explică valoarea produselor lor, cum ajung la cumpărători și cum găsesc parteneri cu care să lucreze pe termen lung. Un produs poate fi apreciat la o degustare, dar cumpărătorul trebuie să rețină cine îl face și să știe unde îl poate găsi din nou. Am scris și despre produse locale valoroase care sunt vândute fără un nume de brand sau o prezentare care să le diferențieze. Promovarea presupune să facem cunoscute informațiile care îi ajută pe oameni să aleagă: cine produce, unde, cum și de unde pot cumpăra. Iar atunci când producătorii lucrează împreună, pot avea acces la oportunități pe care, individual, le-ar găsi mai greu. Cred foarte mult în networking și aceasta este modaitatea în care eu am ajuns aici din punct de vedere profesional. În interviurile cu oamenii din spatele unor proiecte precum Gustă din Bucovina, România cu Bun Gust și Ținutul Fluturelui Albastru, am urmărit cum se organizează și ce sprijin concret le oferă comunităților lor. Am scris atunci că îmi doresc o inițiativă și pentru Oltenia. Produs în Oltenia este pasul pe care îl fac în această direcție, folosind experiența acumulată până acum. Platforma va prezenta producătorii și oferta lor, localitățile în care lucrează și informațiile prin care pot fi contactați. Proiectul va include treptat și meșteșugari, puncte gastronomice locale, pensiuni, case de vacanță din mediul rural, experiențe și evenimente prin care pot fi cunoscute locurile și oamenii regiunii. Consumatorii vor putea găsi mai ușor produse locale și informații despre proveniența lor. Proprietarii de băcănii, restaurante și pensiuni vor putea identifica producători cu care să colaboreze. Jurnaliștii vor avea acces la oameni și afaceri despre care să scrie, iar cei care vizitează Oltenia vor putea cunoaște regiunea și prin ceea ce produce. Pentru producători, îmi propun ca proiectul să ofere vizibilitate, schimb de experiență și ocazii de colaborare. Ca să răspundem acestor nevoi, trebuie mai întâi să știm unii de alții. Apoi este nevoie de implicare constantă și de deschiderea de a lucra împreună. Produs în Oltenia este o investiție proprie, în care pun timp, muncă și ceea ce știu să fac în marketing, project management și relații publice. Proiectul nu beneficiază în prezent de fonduri publice sau private, însă are nevoie de finanțare pentru a se dezvolta și a funcționa pe termen lung. Documentarea, realizarea materialelor, întreținerea platformei și promovarea presupun costuri recurente. Sunt deschisă colaborărilor cu parteneri care vor să contribuie financiar sau prin expertiză la această construcție. Dacă ești producător în unul dintre cele cinci județe sau cunoști o afacere locală care ar trebui să fie prezentă în proiect, scrie-mi la raluca@economierurala.ro. Spune-mi cine este, în ce localitate lucrează și ce produce. Poți sprijini proiectul distribuind acest articol sau trimițându-l unei persoane care ar putea fi interesată. Ne poți ajuta și lăsând în comentarii nume sau dând tag producătorilor locali, proprietarilor de puncte gastronomice locale și de băcănii, jurnaliștilor olteni, meșteșugarilor și celor care administrează pensiuni ori case de vacanță în mediul rural din Oltenia. Așa putem ajunge la oamenii pe care vrem să îi aducem împreună. Articol de Raluca Dumitrana

Citeste mai mult »

Cum transformă Gina Crăciun, fondatoarea Bonding Bites, brânzeturile românești în experiențe de degustare

21 septembrie 2026 Un comentariu

Am scris în trecut că voi povesti despre felul în care funcționează adevăratele comunități — nu cele închipuite, construite artificial, și nici cele cu zeci sau sute de mii de urmăritori online, dintre care mulți nici nu știu de ce au dat follow. Alea reale, în care profesioniștii se sprijină și nu se privesc ca pe niște competitori, ci se completează pentru și dacă studeim același cursuri, suntem diferiți, și fiecare dintre noi are un background diferit, iar asta contribuie la modul în care folosim informația acumulată. Iată-mă aici, povestind despre legătura mea cu Gina, o profesionistă cu care am mai multe lucruri în comun și pe care o admir pentru atenția pe care o acordă detaliilor. Gina Crăciun și cu mine am început să studiem domeniul brânzeturilor alături de Andreea Popa, singura româncă acreditată ca trainer oficial în cadrul Academy of Cheese și prima româncă care a făcut parte din juriul World Cheese Awards, unul dintre cele mai apreciate concursuri internaționale dedicate brânzeturilor. Eu am absolvit ulterior Level 2, iar Gina a absolvit Level 1. Felul în care Gina a ajuns să studieze cu Andreea Popa mi s-a părut și drăguț, și amuzant. După ce am absolvit Level 1 în cadrul Academy of Cheese, am scris despre această experiență și despre felul în care o percep pe Andreea Popa și cum a fost experiența mea la cursul Andreei. Nu o știam pe Gina, nu vorbisem niciodată cu ea și nici măcar nu o aveam în lista de prieteni. În schimb, o știam pe sora ei, Elena, cu care lucrasem în trecut și cu care relaționasem foarte bine. Elena a văzut postarea și i-a trimis-o Ginei, iar Gina s-a înscris la cursul Andreei. Anul trecut, când a avut loc Treasures of the East, Andreea i-a recomandat Ginei să vină la Craiova pentru a descoperi brânzeturile locale prezentate atunci. Gina a venit din București împreună cu Elena și așa am aflat și eu că, fără să îmi dau seama, pusesem o cărămidă la această legătură. Ce mi s-a părut și mai interesant în toată această dinamică este că nici eu, nici Andreea nu știam cum ajunsese Gina la cursurile ei. Elena mi-a povestit ulterior această legătură, iar Andreea a fost cea care i-a recomandat Ginei să descopere evenimentul de la Craiova. Anul trecut, evenimentul a fost unul reușit, dar eu am avut extrem de multe lucruri de acoperit și am fost foarte agitată. Atât de agitată, încât abia a doua zi după eveniment mi-am amintit că, în sâmbăta dedicată publicului, nici măcar nu apucasem să beau o cafea. Așadar, primul meu contact cu Gina a fost la Treasures of the East 2025. Anul acesta, am revăzut-o la Vatra și Ograda și am avut ceva mai mult răgaz să stau de vorbă cu ea și cu Elena. Pentru că urmăresc și eu diferiți specialiști care activează în domeniul branzeturilor (afinori, cheesemongeri și magazine specializate din afara țării), nu am putut să nu remarc felul în care arată imaginile și conținutul creat de Gina în online. Pentru a fi atractivă pentru cumpărători, brânza trebuie să fie și prezentată vizual foarte bine, iar Gina reușește cu brio să facă asta. Mi-am dorit mult să o am alături, pentru că simțeam că asta lipsește mult din peisajul românesc, mai ales când vine vorba de brânzeturi, și îmi doresc ca lumea să o perceapă ca pe un model de „așa da”, dar și să înțeleagă cât de multe detalii implică lucrul cu brânzeturile premium și cât de mult pot schimba perspectiva oamenii care studiază brânza, dar au abilități diferite. I-am propus să fie parte din ceea ce se va întâmpla la Treasures of the East 2026, mai ales pentru a arăta cât de importantă este imaginea în promovarea unor brânzeturi premium și în punerea în valoare a muncii producătorilor români de brânzeturi. Este un reper nu doar pentru firmele de catering, ci și pentru producători și reprezentanții din HoReCa. Degeaba ai o brânză bună pe un platou, dacă nu o prezinți corespunzător și nu este atractivă vizual. Mai mult decât atât, degeaba arată bine, dacă spui aberații despre ea și induci consumatorul în eroare. Se întâmplă des la noi. Gina a acceptat și iată-ne la butoane. Eu mă ocup de partea de logistică, căutând și asigurându-mă că vom avea brânzeturi relevante în concursul de la Craiova. Gina contribuie cu atenția ei pentru selecție și detalii: pairinguri care pun în valoare profilul fiecărei brânzeturi, organizarea platourilor de degustare și construcția unei experiențe cu adevărat memorabile pentru public. Andreea Popa nu va fi prezentă fizic la eveniment, dar ne este alături de la distanță, cu expertiza și încrederea ei. Construim împreună acest concurs, ca două foste cursante Academy of Cheese, cu roluri complementare și aceeași dorință de a aduce brânzeturile românești în atenția publicului din România. Așadar este un concurs care va beneficia de la an la an de îmbunătățiri. Despre Gina Crăciun, omul din spatele proiectului Bonding Bites Raluca Dumitrana: Cine este Gina Crăciun și cum a început călătoria ta în lumea brânzeturilor? Gina Crăciun: Sunt fondatoarea Bonding Bites, un concept de catering artizanal creat pentru a aduce oamenii împreună în jurul unor experiențe gastronomice autentice. Mi-a plăcut întotdeauna ideea de a-mi găzdui prietenii și familia acasă. Odată ce am avut un spațiu cozy și o masă mai generoasă în dining, multe dintre întâlnirile noastre s-au mutat acolo, iar un tocător de lemn încărcat cu brânzeturi era nelipsit. Din această plăcere simplă a început curiozitatea: am început să mă întorc din vacanțe cu brânzeturi interesante în loc de suveniruri, iar ulterior am descoperit comunitățile de grazing din SUA. Am început să aprofundez tipurile de brânză și arta asocierilor, iar proiectul a crescut organic, din dorința de a duce mai departe acest pretext de conectare și bucurie la masă. Ce cursuri de brânzeturi a urmat Gina Crăciun de la Bonding Bites? Raluca Dumitrana: Ce ai făcut pentru a te dezvolta și cu ce tipuri de brânzeturi lucrezi? Gina Crăciun: Pe măsură ce proiectul a prins contur, am

Citeste mai mult »

PappoCrafts: meșteșugurile românești au nevoie de o piață ca să nu dispară

11 septembrie 2026 Niciun comentariu

PappoCrafts este cel mai frumos proiect descoperit anul acesta. I-a identificat o colegă, iar eu am interacționat cu ei la Vatră și Ogradă, eveniment care a reunit producatori locali și artizani din intraga țară. M-am îndrăgostit de produsele lor, de varietatea de ibrice, platouri din lemn, obiecte din ceramică, coșuri de nuiele, bijuterii și alte obiecte confecționate manual, toate cu o migală specifică muzeelor. Singura dovadă că nu sunt piese de muzeu este faptul că nu erau atinse de patina timpului. Vă invit să poposiți pe website-ul lor, pe rețelele de socializare ale acesuti proiect și să descoperiți obiecte din copilăria voastră de care ați uitat: maturi din tătar și altele. Ce este PappoCrafts? Raluca Dumitrana: Ce este PappoCrafts și cum l-ați descrie cuiva care îl descoperă pentru prima dată? Victor Dulgheru: PappoCrafts este astăzi una dintre cele mai mari rețele de promovare a meșteșugarilor romi și neromi din România, reunind peste 70 de antreprenori și artizani din mai multe regiuni ale țării. Printr-un model de economie socială, creăm acces la piață, venituri și oportunități de dezvoltare pentru comunități care țin vii meșteșuguri tradiționale aflate în pericol de dispariție. Ne propunem să construim o piață sustenabilă pentru produsele meșteșugărești românești și venituri constante pentru antreprenorii din rețea. Proiectul a fost lansat în forma actuală în 2023, cu sprijinul Asociației Roma Entrepreneurship Development Initiative (REDI), dar rădăcinile lui sunt mai vechi. R.D.: Cum a început povestea? V.D.: PappoCrafts a pornit în 2020, în plină pandemie de COVID-19. Mulți meșteșugari și mici antreprenori rămăseseră brusc fără târguri, evenimente și piețele unde își vindeau produsele. Am înțeles repede că, dacă așteptăm pasiv, riscăm să rămânem fără comenzi și fără surse de venit. Comunitățile vulnerabile au fost printre cele mai lovite de criză, iar inițiativa a pornit tocmai din nevoia de a găsi soluții. Ne-am propus să ajungem direct la clienți prin mediul online și să susținem meșteșugarii care depindeau de această activitate pentru traiul zilnic. R.D.: A existat un moment anume care v-a împins să porniți? V.D.: Da. În iunie 2020 am vorbit cu mai mulți meșteșugari despre ideea unei platforme online comune, prin care să ne promovăm produsele și să recâștigăm accesul la piață. Am reușit să conving aproximativ zece dintre ei să ni se alăture — și așa a început totul. Au urmat firesc și provocările: promovarea și dezvoltarea cereau resurse și cunoștințe noi. În septembrie 2020 am aflat despre programul Roma Digital Boost, derulat de REDI pentru antreprenorii romi afectați de pandemie. M-am înscris alături de alți antreprenori și am beneficiat de instruire în marketing digital, promovare online și dezvoltarea afacerilor. Ce am învățat atunci a fost esențial pentru ceea ce a devenit PappoCrafts. Misiunea: combaterea stereotipurilor și salvarea tradițiilor R.D.: Ce v-ați propus dincolo de vânzarea unor obiecte artizanale? V.D.: La început, obiectivul a fost simplu: venituri pentru meșteșugarii afectați de criză. Pe măsură ce proiectul a crescut, au apărut și altele. Vrem să combatem stereotipurile și să arătăm că există numeroși antreprenori și meșteșugari romi care creează produse de calitate, muncesc serios și își câștigă traiul cinstit. Ne preocupă și conservarea meșteșugurilor românești. Fără investiție în promovarea și susținerea lor, multe dintre aceste ocupații vor putea fi văzute, peste ani, doar în muzee. PappoCrafts înseamnă, de fapt, păstrarea unei identități culturale — cunoștințe și tehnici. În același timp, răspundem unei cereri reale: tot mai mulți clienți caută obiecte unicat, lucrate manual, cu poveste și valoare culturală. Iar proiectul le oferă meșteșugarilor șansa de a lucra aproape de familiile lor, fără să fie nevoiți să plece de acasă în căutarea unor oportunități economice. Economic, PappoCrafts aduce venituri suplimentare și comenzi constante. Un pas important în această direcție este colaborarea recentă cu Carrefour România, unde o colecție de 18 produse realizate de meșteșugarii din rețea este prezentă în magazinele din București — un public nou și o piață mult mai largă pentru noi. Oamenii din spatele proiectului R.D.: Cine formează echipa și cine ce face? V.D.: În prezent coordonez majoritatea activităților operaționale: administrarea website-ului, vânzările directe, relația cu clienții, logistica și dezvoltarea parteneriatelor comerciale. Meșteșugarii și antreprenorii din rețea se ocupă de producție, de calitatea produselor și de respectarea termenelor de livrare. În paralel, primim sprijin pro bono de la echipa REDI pe zona de dezvoltare organizațională, marketing, materiale de promovare și comunicare online. Pe măsură ce creștem, vrem să extindem echipa. Până la finalul anului ne propunem să aducem unul-doi colegi care să dezvolte vânzările online și colaborările din sectorul HoReCa. R.D.: Cu câți meșteșugari lucrați și din ce județe provin? V.D.: Rețeaua reunește în prezent peste 70 de antreprenori și meșteșugari din toată țara, iar până la sfârșitul anului estimăm că vom ajunge la aproximativ 100 de colaboratori, promovați atât online, cât și prin canalele noastre directe de vânzare. Este o rețea extinsă și diversă, cu meșteșugari din județe precum Olt, Vâlcea, Sibiu, Mureș, Bistrița-Năsăud, Ilfov, București, Iași, Vrancea, Harghita, Covasna, Giurgiu, Alba, Galați, Tulcea și Constanța — și din alte zone ale țării. Harta meșteșugarilor: ,,Transilvania și Moldova reușesc cel mai bine să conserve și să promoveze tradițiile meșteșugărești” R.D.: Dacă PappoCrafts ar fi o hartă a meșteșugarilor, cum ar arăta? Care sunt zonele cel mai bine reprezentate? V.D.: România are încă o resursă valoroasă de meșteșugari, mai ales în rândul generațiilor de peste 50 de ani, care continuă să practice și să transmită aceste ocupații. Din păcate, interesul tinerilor scade, iar multe meșteșuguri riscă să dispară în următorii ani fără măsuri concrete de susținere. Din experiența noastră, Transilvania și Moldova reușesc cel mai bine să conserve și să promoveze tradițiile meșteșugărești, inclusiv prin turism și evenimente dedicate patrimoniului. Dar și Oltenia și Muntenia au comunități valoroase, care păstrează tehnici și produse ce merită promovate la scară mai mare. R.D.: Aveți obiecte din Oltenia? Ce tipuri de produse vin din această zonă? V.D.: Da, Oltenia este foarte bine reprezentată, mai ales prin produse din lemn și ceramică. Din lemn avem platouri, copăi, găvane, mese, scaune și diverse ustensile de bucătărie, toate lucrate manual. În ceramică lucrăm

Citeste mai mult »

Treasures of the East – poate cel mai relevant festival gastronomic al Olteniei

10 septembrie 2026 Niciun comentariu

Este deja al doilea an în care vom fi prezenți la Treasures of the East cu un stand al platformei Economie Rurală — un loc în care publicul din Craiova, dar și cei care vin special din alte orașe ale țării pentru acest eveniment, pot cunoaște o parte dintre producătorii locali din Oltenia, dar și din întreaga țară. Pentru mine, Treasures of the East este unul dintre cele mai relevante evenimente gastronomice din regiune. Producătorii, dar și profesioniștii din HoReCa au nevoie de astfel de contexte pentru a avea repere clare despre calitatea vinurilor din România și pentru a descoperi brânzeturi și produse locale din întreaga țară. Deși este doar a doua ediție organizată sub acest nume și în acest format, echipa a mai creat și alte evenimente la Ramada Plaza Craiova. Încă de la prima ediție, Cezar și echipa sa au oferit producătorilor locali din Oltenia șansa de a participa și de a se face cunoscuți publicului din regiune. Astfel de evenimente sunt o șansă în plus pentru micii producători: pentru vizibilitate, dar și pentru stabilirea unor parteneriate comerciale. Pentru ca acestea să se transforme în colaborări reale, este nevoie de implicare din mai multe direcții. De ce e Oltenia altfel? Oportunitate pentru creșterea vizibilității pentru producătorii locali din Oltenia În urmă cu mai bine de doi ani, am reușit să aduc câțiva producători din Oltenia în fața publicului din Craiova. De atunci, eforturile mele de a identifica producători locali și de a-i încuraja să iasă în față au fost constante — nu doar cu ocazia acestui eveniment, ci și în multe alte contexte. În Oltenia, mobilizarea rămâne uneori mai greoaie decât mi-aș dori. Mă mâhnește nu pentru că aș vrea să bifez un număr, ci pentru că e la mijloc și mândria locală. Avem încă prea puține puncte de gastronomie locală, prea puține produse tradiționale vizibile și prea puține asociații active ale micilor producători. Modul individual în care acționăm fiecare nu ajută nici producătorii, nici regiunea. Când nu știm unii de alții și când vedem în astfel de evenimente doar o oportunitate de vânzare, pierdem șansa de a ne cunoaște, de a construi punți și de a crea parteneriate care pot conta pe termen lung. Îmi doresc să schimbăm asta și să înțelegem mai bine importanța participării la târguri dedicate producătorilor locali, la brunchuri și la alte manifestări care pun gastronomia în centrul dezvoltării și al turismului. În toamna anului trecut, la același eveniment, am reușit pentru prima dată să aduc la degustare produse de la mai mulți producători locali din Oltenia, printre care Brânza de Horezu, Ca Altădată, Curentu, Ferma de Bere Antica, Delicii de Vaideeni, Stâna de Vaideeni și Biruința Olteniei. Nu mă întrebați câte eforturi au fost necesare ca să adun atât de multe produse într-un singur loc. Am ales, însă, să mă uit la partea bună și să o celebrez: pentru prima dată, producătorii locali din Oltenia au fost menționați împreună, în același context, în presa națională. Anul acesta sunt mai ocupată și, sincer, simt și puțină epuizare. De aceea, m-ar ajuta mult orice distribuire a acestui mesaj sau un tag către un producător local din Oltenia, indiferent din ce colț al regiunii vine. Căutăm producători care își pot comercializa legal produsele, fie în baza unui certificat de producător, fie printr-o formă juridică autorizată. Chiar dacă nu ajung la acest eveniment, este important să știm de ei, să îi putem aduce în rețea și să le facem munca mai vizibilă. Pentru mine, ce s-a întâmplat anul trecut a fost o victorie, chiar dacă mi-aș fi dorit să aduc mai mulți oameni la eveniment. Anul acesta, mi-am propus ca la Standul Olteniei să fie prezenți și mai mulți producători, ideal măcar unul din fiecare județ. Nu știu dacă voi reuși, dar scopul meu este să creez contexte care să însemne mai mult decât simpla lor vizibilitate. Anul acesta, pentru prima dată, voi aduce și cel puțin un punct gastronomic local: Din Grădina lui Rățoi, un PGL ai cărui oameni îmi sunt tare dragi. Sunt harnici, deschiși, iar felul în care pregătesc fiecare mâncare este exact așa cum îi știu eu pe oltenii mei. Este un PGL din Drăgășani, într-o zonă în care Vâlcea are câteva crame relevante, astfel că prezența lor în acest context mi se pare foarte potrivită. Mai jos redau mesajul principal al organizatorilor, programul pe zile și detaliile despre ce se va întâmpla concret la Craiova, în weekendul 2–4 octombrie. Despre Treasures of the East editia 2026 Treasures of the East este un festival gastronomic deja cunoscut de publicul din Oltenia. Între 2 și 4 octombrie inclusiv, au loc concursuri de vinuri, o expoziție de produse locale cu degustare și vânzare, workshopuri dedicate vinului, berii și brânzeturilor, precum și un brunch de Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului din România. Festivalul are loc la Ramada Plaza Craiova. Sâmbătă, 3 octombrie, între orele 11:00 și 17:00, publicul are acces gratuit la expoziția de la parterul hotelului, iar duminică, 4 octombrie, festivalul se încheie cu o întâlnire în jurul gastronomiei și vinului românesc. Acces gratuit la expoziție: sâmbătă, 3 octombrie 2026, între orele 11:00–17:00, la parterul Ramada Plaza Craiova. Pentru workshopuri și brunch, accesul se face separat, pe bază de bilete achiziționate în avans, în limita locurilor disponibile. „Treasures of the East” este o întâlnire a profesioniștilor din domeniile vinului, gastronomiei, ospitalității și turismului cu publicul interesat să descopere vinuri, gusturi și oportunități de turism în regiunea Dunării de Jos. Evenimentul urmărește să pună bazele unui festival regional de vinuri și să dezvolte colaborarea cu profesioniști din Ungaria, Serbia, Macedonia de Nord, Georgia, Bulgaria și Republica Moldova. Prin această inițiativă, organizatorii își propun să construiască o voce comună pentru promovarea vinurilor și produselor Europei de Est. Ce se întâmplă la Treasures of the East? Vineri, 2 octombrie 2026 Concursul Wines of the East Prima zi a festivalului este dedicată concursului de vinuri „Wines of the East”, la care pot fi înscrise vinuri din România și din alte țări ale Europei de Est. Vinurile

Citeste mai mult »

Eliada – brandul de uleiuri de măsline premium cu care doi olteni au câștigat medalii de aur și argint la competiții internaționale

23 martie 2026 Niciun comentariu

Că oltenii nu sunt cunoscuți ca ,,adevărați gospodari”, prin comparație cu locuitorii altor regiuni ale țării — da, este adevărat. Însă nu poate contesta nimeni faptul că oltenii sunt, poate, oamenii cei mai carismatici ai țării. Se vorbește despre noi, de cele mai multe ori, cu exemple de „așa nu”, însă există și excepții — și alea sunt nu doar interesante, ci și frumoase, și chiar inspiraționale pentru oamenii de business. 🙂 Despre noi sunt bancurile alea care fac referire la consumul de oase de pește, care dau un boost dozei de inteligență a celui care le consumă. Noi l-am dat pe Amza Pellea și tot noi am conturat un brand în jurul unui vin produs din hibrizi — Zaibăr. Pun punct aici, pentru că vinurile nu intră în zona mea de competență și nu vreau să cresc șirul de perle. 🙂 Mă gândesc la povestea acestui antreprenor oltean, care nu doar că are acea jovialitate specifică oltenilor, dar are și fler, este pragmatic, autodidact și a avut o idee genială pentru a acoperi o nevoie din piață. Până să povestesc despre el, fac o paranteză. Lucram în Ministerul Fondurilor Europene (ca expert externalizat) și vine o tipă tunând și fulgerând, făcând referire la un coleg care avea o funcție de conducere: „Ai dracu’ de olteni, au venit ei în București să ocupe toate funcțiile de conducere.” În mare, da. Nu e nevoie să muncim la fel de mult ca alții, pentru că ne prindem mai repede de lucruri (glumesc). Avem hiba că nu știm să ne asociem, dar suntem buni manageri, iar cazul lui Cătălin Adam îmi confirmă spusele. 🙂 Despre Eliada — afacere cu uleiuri de măsline super premium, deținută de un antreprenor local din Oltenia. Care este povestea fondatorilor Eliada? Cătălin Adam are două business-uri, iar primul dintre ele este din domeniul consultanței pe fonduri europene. Are deja 20 ani vechime. A început când erau puțini consultanți în România (spre deloc, chiar), iar cei care activează acum au avut capacitatea de a învăța singuri, implementând, greșind, ajustând și venind apoi cu proiecte bine scrise și utile pentru beneficiarii companiei la care Cătălin este coproprietar. Din dialogul avut cu el, „ne-am găsit neamuri”. Nu, nu suntem veri, ci am aflat că este prieten / se știe cu o parte dintre oamenii pe care eu îi respect și care au (și au avut) un cuvânt de spus în domeniul în care activează. Mai mult chiar, a atras bani din fonduri europene pentru afacerile locale din mediul rural — nu doar din Oltenia, ci din întreaga țară. Cătălin, asociatul și echipa lor au făcut din Coridor Consulting (afacerea lor pe fonduri europene) firma nr. 1 din Oltenia, contribuind la atragerea a peste 700 milioane euro de către clienții lor. În articolul de față voi vorbi, însă, despre o altă afacere a familiei Adam. Cunoscătorii îi știu pe cei de la uleiurile de măsline Eliada. Acesta a pornit de la interesul pentru Grecia și pentru uleiurile de măsline făcute cum trebuie. Ei bine, aceste produse nu sunt făcute cu ingrediente din România rurală, însă mi se pare relevant și am vrut să scriu despre ei, pentru că mi s-a părut ingenioasă ideea lor de afaceri. Au creat un brand de ulei de măsline, iar măslinele sunt recoltate din Grecia. Uleiul este produs în două regiuni ale Greciei continentale, iar familia Adam are propria echipă de specialiști greci, deci afacerea e cu acționariat oltenesc). Cum a început povestea Eliada? Ca afacere de sine stătătoare, Eliada a luat naștere în 2019. Mergeau în vacanțe în Grecia și au descoperit, în timp, că uleiul de măsline existent în România este complet diferit de ceea ce există în Grecia. Au început prin a-și aduce ulei de acolo, mai întâi pentru ei, apoi pentru prieteni, rude și cunoștințe. Așa s-a format o rețea de doritori, iar ulterior au decis să facă din asta o afacere. Deși ingredientele sunt grecești, uleiul este făcut în Grecia, business-ul este 100% românesc ca inițiativă, strategie și brand — și aici mi se pare partea wow: au luat un produs emblematic al Greciei și l-au adus în România nu ca un alt ulei de măsline premium, ci ca o promisiune de calitate și, mai ales, ca o completare a ofertei de pe piața din România. Eliada este primul brand românesc de ulei grecesc. Cum e făcut uleiul comercializat sub brandul Eliada și de ce este diferit de tot ceea ce știm? Este ulei extravirgin, obținut doar prin procedee mecanice, cu presare la rece sub 27°C, fără aditivi — și, foarte important, măslinele sunt culese manual, iar apoi sunt presate chiar în ziua recoltării. Uleiurile au aciditate scăzută (cele premiate au între 0,18-0,3%) și un profil organoleptic complex. Detalii importante, care fac diferența dintre un ulei de măsline bun, corect și unul excepțional. Soiul principal de măsline din care se extrage uleiul este Hondroelia / Halkidikis, cu D.O.P. (Denumire de Origine Protejată). Mi-a povestit că începuturile nu au fost deloc ușoare, iar provocările continuă și acum. Au și un soi de ulei care este extras din măsline verzi, măsline aflate la începutul perioadei de recoltare (un ulei nefiltrat, agoureleo). Aceste măsline din recoltă timpurie nu dau un randament mare la extragere, dar compensează prin complexitate aromatică, prin calitate și prin aportul nutrițional. Glumește când povestește că o parte dintre uleiurile de măsline existente pe piața din România sunt considerate de către greci „uleiuri de lampă”. Călătorea aproape lună de lună, în interes de afaceri, în Grecia și revenea în țară cu portbagajul plin de ulei pentru prieteni. Așa s-a conturat ideea unei afaceri cu ulei de măsline extravirgin. Cel de la care cumpăra uleiul i-a devenit partener de afaceri și cel care l-a ghidat enorm în definirea direcției de business, dar și în conturarea unei identități de brand, inclusiv prin oferirea exclusivității. Era pensionar și fost profesor de chimie la un colegiu renumit. Un soi de mentor, care a dus mai departe tradiția familiei: atât tatăl, cât și bunicul acestuia produceau

Citeste mai mult »

Cea mai premiată brânză maturată din România: Brânza de Horezu și oamenii din spatele ei

17 septembrie 2025 Niciun comentariu

Astăzi scriu despre Brânza de Horezu (Five Continent), dar și despre Laura Ion (managera fabricii), care a avut viziunea de a participa la concursuri internaționale de brânzeturi cu brânza produsă în micul orășel vâlcean și care a făcut din această brânză cea mai premiată brânză maturată din România. Despre Brânza de Horezu a scris Andreea Popa, însă mie îmi revine rolul de a descrie profilul fabricii și povestea oamenilor din spatele fabricii vâlcene. Am acest rol pentru că am avut bucuria să o cunosc pe Laura Ion în vara aceasta, când a venit în țară timp de o lună. Cine este Laura Ion, femeia din spatele celei mai premiate brânze românești la nivel internațional? Laura Ion conduce fabrica de brânză de la Horezu de 11 ani, din iunie 2014, iar acum se mândrește cu o echipă formată, pe care o coordonează de la distanță, din Spania. Laura Ion este o româncă originară din Ploiești, Prahova. A studiat Ingineria Petrolului la Ploiești, a mers cu Erasmus, în timpul facultății, în 2003, în Oviedo, Spania, iar ulterior a primit o bursa pentru a face un doctorat acolo, în chimie supramoleculară. În 2008, după finalizarea doctoratului a rămas în Spania. A primit propunerea de a lucra pentru fabrica de brânzeturi din Horezu după ce proprietarii fabricii (spanioli) o angajaseră pe Laura ca inginer la o fabrică deținută tot de ei, pentru a face un program informatic. Propunerea de a prelua conducerea fabricii din România a venit ca o surpriză. Era deja stabilită de ani buni în Spania, însă a acceptat provocarea, și-a făcut bagajele și a venit în țară alături de soțul său. Nu știa pe nimeni în Horezu, dar s-a implicat în cel mai mic detaliu pentru a înțelege procesul și a putea îmbunătăți lucrurile. Am constatat că este la fel ca și mine, că ea caută să înțeleagă logica din spate pentru a performa, iar asta, de cele mai multe ori, implică suflecarea mânecilor și muncă cot la cot cu restul angajaților. După ce și-a format echipa, s-a reîntors în Spania, însă revine în țară ori de câte ori situația o cere. Cât de des o cere situația? Depinde de mulți factori. Îmi povestește amuzată că linia de procesare a fabricii este din Spania și că a avut situații în care a rezolvat problemele tehnice de la distanță, prin telefon, căutând uneori acul în carul cu fân, căci așa cauți când, în lume, sunt puțini tehnicieni care să știe să repare o astfel de linie de producție. Am vorbit prima dată cu Laura Ion în octombrie anul trecut. Îmi doream să fac un interviu cu ea în primul rând pentru că sunt olteancă, locuiesc în județul Vâlcea și descoperisem o brânză maturată de calitate produsă în județul meu. Apoi i-am scris Laurei cu propunerea de a o invita, în calitate de expozant, la un eveniment organizat de We Are România la Ramada Plaza. Nu a putut onora invitația, iar eu nu i-am mai scris de atunci. Am reluat comunicarea cu ea după ce m-am înscris la cursurile Academy of Cheese. Andreea Popa mi-a semnalat că ceea ce face Laura este nemaipomenit, nu doar pentru Vâlcea și pentru România, ci este o brânză care poate sta la masă cu alte brânzeturi premiate în țările cu tradiție. M-a bucurat deschiderea Laurei, dar și faptul că m-a invitat la Horezu cu o lună înainte. Am numărat zilele cu curiozitate și nerăbdare. Ziua în care am mers la Horezu era prima zi în care plecam, pentru câteva ore, departe de Iulia, fetița mea de un an și jumătate. Eram emoționată, temătoare, dar și bucuroasă. Am permis, dar nu conduc, și situația a făcut ca soțul să nu mă poată însoți. Firescul cu care Laura mi-a propus să bată drumul ca să mă ia și să mă aducă înapoi mi s-a părut debordant. Am povestit, mi-a arătat toate etapele procesului de producție pentru a-mi face cât mai clare lucrurile. Mi-a prezentat fiecare colțișor, mi-a explicat rolul fiecărei etape din procesul de producție, iar la final ne-am luat la revedere cu mesajul: „De acum poți fi tu ghidul la fabrica noastră din Horezu”, lăsând de înțeles că fabrica poate fi vizitată cu o programare prealabilă, însă cu mențiunea că aici se produce brânză doar în intervalul aprilie–august, când oile dau lapte. Laptele pe care îl colectează provine majoritar de la crescători de oi din Vâlcea și Sibiu. Există asociații ale producătorilor de lapte, cu care fabricile de brânză încheie contracte, negociază prețuri și stabilesc termenii colaborării. Însă, în ciuda unor acorduri scrise și verbale, apar și situații neprevăzute, uneori neplăcute. Fabricile de brânză de mici dimensiuni au multe de înfruntat: de la schimbările climatice, care scurtează sezonul de lactație și reduc producția de lapte de la an la an, până la concurența neloială a fabricilor industriale de brânză. La acestea se mai adaugă și lipsa forței de muncă de la nivel local, dar și problemele — mereu menționate — legate de piața de desfacere a brânzeturilor premium. Îmi povestește că un manager de fabrică de brânză are obstacole zilnic. Mereu apare câte ceva. La începutul carierei sale de director la fabrica din micul orășel vâlcean, Laura a trebuit să le țină piept oierilor care nu respectau cerințele privind calitatea laptelui. Faptul că sunt organizați în asociații le face viața mai ușoară producătorilor de lapte, în relația atât cu fabricile de mici dimensiuni, cât și cu marile fabrici de brânză din țară. De cealaltă parte a baricadei, uneori, relația devine complicată când reprezentanții fabricilor mai mari de brânză colectează tot laptele din anumite zone, punând fabricile de brânză mai mici în dificultate de negociere cu asociațiile de producători de lapte. Uneori munca Laurei pare un proces sisific, dar este un efort pe care îl depun mulți dintre cei care au fabrici de brânză de mici dimensiuni. Care sunt etapele producerii brânzeturilor în mica fabrică de la Horezu, care produce cea mai premiată brânză românească? Zilnic, șoferii fabricii merg să colecteze laptele de la producătorii locali. După ce

Citeste mai mult »

Stiri: Oltenia

Produs în Oltenia: producătorii, oamenii și locurile din cele cinci județe, sub un brand comun

Cum transformă Gina Crăciun, fondatoarea Bonding Bites, brânzeturile românești în experiențe de degustare

PappoCrafts: meșteșugurile românești au nevoie de o piață ca să nu dispară

Treasures of the East – poate cel mai relevant festival gastronomic al Olteniei

Eliada – brandul de uleiuri de măsline premium cu care doi olteni au câștigat medalii de aur și argint la competiții internaționale

Cea mai premiată brânză maturată din România: Brânza de Horezu și oamenii din spatele ei

Aboneaza-te la newsletter