Hanul Bălăban și „miracolul” de 3 generații al familiei Dimăncescu

Hanul Bălăban și „miracolul” de 3 generații al familiei Dimăncescu

Am scris articolul acesta în 2017…

A fost gândit pentru o revistă de turism, însă ceva m-a făcut să nu transmit povestea mai departe. Am publicat un mic fragment pe o pagină de socializare. De atunci și până acum am tot avut intenția să îl public undeva, însă ceva m-a oprit. Anul trecut am aflat informații despre Inn on Balaban – căci așa este cunoscut de turiștii străini. Atunci am descoperit că locația este închisă temporar.

Când scriu aceste rânduri, nici nu mai știu dacă locul este al aceluiași proprietar sau dacă mai este deschis turiștilor, însă știu că domnul Dan Dimăncescu este Membru al Consiliului de Administrație în cadrul Fundației Conservation Carpathia.

Mai știu că povestea aceasta trebuie spusă în acest mod. Este o poveste care mi-a rămas întipărită în suflet…

Articolul din 2017

Hanul Bălăban este, pentru mulți, doar un loc unde arhitectura rurală românească își continuă drumul, chiar și în modernitate. Este un loc de unde poți admira liniștit munții… Puțini cunosc însă povestea înaintașilor și „predecesorilor” celui care a avut inițiativa de a construi acest loc.

Inn on Balaban
Inn on Balaban

Originile familiei Dimăncescu. Despre Dimitrie D. Dimăncescu

Proprietarul Hanului Bălăban este Dan Dimăncescu, descendent al unei familii nobile. Tatăl său, Dimitrie D. Dimăncescu, a fost ambasador în timpul domniei lui Carol al II-lea, fiind un apropiat atât al acestuia, cât și al lui Carol I. Înainte de cariera sa diplomatică, Dimitrie a trebuit să facă față unor lupte grele în timpul Primului Război Mondial. Deși de origine română, Dan s-a născut în exil, deoarece, odată cu venirea comuniștilor la putere, părinții săi au plecat mai întâi în Maroc, apoi în Statele Unite ale Americii. A crescut acolo, s-a căsătorit în Statele Unite și a fost numit consul onorific al României la Boston. Este profund emoționat de fiecare dată când se gândește la țara sa de origine, iar această emoție i-a fost transmisă și fiului său, Nicholas Dimăncescu, nepotul lui Dimitrie (erou în Primul Război Mondial și personaj principal al documentarului Hill 789 – The Last Stronghold).

„România are atât de multe de oferit lumii și nimeni nu știe asta.” – Nicholas Dimăncescu

„Am venit aici să regăsesc drumul pe care l-a urmat bunicul meu și să aflu povestea României din Primul Război Mondial”, mărturisește Nicholas Dimăncescu, în documentarul Hill 789 – The Last Stronghold. Această reconstituire a fost realizată cu ajutorul jurnalului lui Dimitrie D. Dimăncescu, bunicul său.

Nicholas a realizat o reconstituire video a evenimentelor prin care bunicul său a trecut în timpul Primului Război Mondial. Dimitrie a scăpat cu viață și a fost numit erou național, dar mai târziu a fost forțat să plece din țară de către comuniști, sfârșind în exil, la New York. Hill 789 nu este singurul documentar realizat de Nicholas în slujba României. Au urmat al doilea și al treilea documentar, căci Nicholas, tânăr regizor pasionat de istorie, a fost profund impresionat de România: „România are atât de multe de oferit lumii și nimeni nu știe asta.”

Inn on Balaban
Inn on Balaban

Nicholas redă României eroii uitați și ignorați în comunism

Acesta a fost, probabil, crezul care l-a determinat pe Nick (așa cum îl numea tatăl său) să se întoarcă în România și să filmeze un al treilea documentar pentru National Geographic – Decoding Trajan’s Column: Emperor vs. King. Acesta avea să fie ultimul său documentar căci piere, căzând de pe o stâncă.

1968 – anul în care Dan Dimăncescu vine pentru prima oară în România, tot în calitate de corespondent National Geographic

Anul 1968 marchează prima vizită a lui Dan Dimăncescu în România. Însoțit de echipa de la National Geographic, într-un tur prin Europa, Dan ajunge la Măgura, Sibiu, unde vede o casă țărănească pe care o desenează. După ce se întoarce în România în 1990, hotărăște să construiască o casă inspirată de acel desen. „Mi-am amintit de anul 1968. O coincidență stranie este legată de Sibiul pe care l-am vizitat de mai multe ori. Acolo există un muzeu minunat, Muzeul Astra, al cărui director, Corneliu Bucur, mi-a arătat o casă. Aceasta purta numărul 121. Miracolul a fost că această casă era exact cea pe care o desenasem în jurnalul meu din 1968. Am făcut o copie și iată copia casei 121 din Sibiu”, rememorează Dan Dimăncescu momentul construcției Hanului Bălăban.

Inn on Balaban
Inn on Balaban

„Îmi place când vin străinii și se bucură de adevăratul spirit românesc”

Inițial, Hanul Bălăban a fost proiectat ca locuință personală, dar Dan a decis să-l închirieze după ce a realizat că îl vizitează prea rar. Hanul este situat în apropierea comunei Șimon, Bran, iar scopul lui Dan a fost acela de a construi o casă țărănească care să ofere și confortul modern.

S-a întors în România pentru că simte o puternică legătură cu aceste locuri: „Părinții mei au fost români, moștenirea mea este românească. Mă simt bine aici. Locuiesc în Boston, dar am o familie care adoră să vină aici. Din păcate, România are o imagine negativă, însă aceasta începe să se schimbe, ceea ce este o veste bună. Oamenii încep să înțeleagă că România are o cultură specială, nu neapărat în orașe, ci în sate, în munți. În Transilvania vezi un stil de viață care a existat în Occident acum 50 de ani sau în America acum 57 de ani. Oamenii încă strâng fânul cu mâna… Este o cultură a satului, iar aceasta este fereastra prin care trebuie promovată România în Europa și în America. Această aventură schimbă percepția.”

Hanul a fost construit cu grijă și atenție la detalii aparent nesemnificative. Are ferestre mici, grinzile sunt cioplite manual, cu toporul, și îmbinate în stilul tradițional „rândunică”. Peste 25.000 de șindrile au fost, de asemenea, cioplite manual.

Text de Raluca Dumitrana

Imaginile aparțin proprietarilor Inn on Balaban

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Aboneaza-te la newsletter

Vei primi noutati cu ultimele articole, cat si diverse anunturi sau promotii