De la București la Pătârlagele: începutul unei lumi noi Mihai și Cristina s-au mutat în 2014 în Pătârlagele, Buzău – locul în care și-au construit o mică lume așa cum o visau. Au locuit în București, iar mutarea într-o nouă localitate a venit la pachet cu apicultura. Astăzi, Mihai și Cristina produc mied – o băutură ușor dulce, cu bule și cu puțin alcool. „În 2014 am simțit nevoia unei schimbări reale. Bucureștiul devenise prea agitat pentru stilul de viață pe care ni-l doream — mai aproape de natură, mai simplu și mai sănătos. Ne-am dorit un loc în care să ne putem reconecta cu ritmurile naturale, să avem timp pentru noi și pentru familie.Așa am ajuns în Pătârlagele, pe Valea Buzăului, unde natura e peste tot în jur și unde am început să descoperim lumea albinelor. Totul a pornit de la cinci stupi primiți cadou la nuntă. De acolo a crescut o mică pasiune care, în timp, s-a transformat într-un stil de viață și mai târziu în Miedărie.Pentru noi, mutarea nu a fost o „evadare” din oraș, ci o alegere conștientă de a construi ceva autentic, într-un loc cu rădăcini” — afirmă Mihai Negot, coproprietarul Miedăriei. Provocările vieții la sat Mutarea la sat nu a fost lipsită de provocări. Chiar și așa, Cristina și Mihai au ales să vadă partea plină a paharului: muncesc mai mult, dar paradoxal le rămâne mai mult timp pentru ceea ce contează. „La început, provocarea a fost adaptarea la un ritm complet diferit. Totul se mișcă mai lent, ai mai puține servicii la îndemână și trebuie să înveți să faci mai multe lucruri singur. Dar exact acest ritm ne-a oferit ceva ce în oraș e tot mai rar: timp. Mutarea în Pătârlagele ne-a permis să ieșim din agitație și să câștigăm un spațiu mental în care am putut să gândim și să creăm în liniște. Așa am reușit să facem produse corecte, curate, din ingrediente naturale, fără presiunea continuă a unui oraș mare, unde totul costă mai mult – bani, energie, sănătate. Viața într-un oraș mic ne-a ajutat să ne concentrăm pe esențial, să lucrăm aproape de resursele locale și să punem pe primul loc calitatea, nu cantitatea.” De la miere la mied Drumul nu a fost lin. Pentru cuplul buzoian, greutățile au fost în special de ordin financiar: nevoia de a crea un produs competitiv și de a construi un brand cu un diferențiator clar față de tot ce exista pe piață ca derivat din miere. Au început cu miere sub brandul Primitiv Foods, dar recuperarea banilor de la clienți era o problemă constantă. Nu s-au dat însă bătuți, iar determinarea i-a împins într-o etapă nouă, cu provocări și învățare continuă. „Când am început să producem miere sub brandul Primitiv Foods, ne-am dat seama că piața era dificilă: prețurile erau mici, iar uneori nici nu primeam banii la timp. Așa a apărut ideea de a merge mai departe, spre produse finite. Am investit într-o incintă de procesare unde am început să facem miere cu fructe uscate, fără zahăr, totul la rece — un produs sănătos și altfel. Totul s-a schimbat în luna de miere, petrecută în Anglia, când am descoperit miedul. Ne-a atras varianta cu alcoolemie mică, proaspăt și ușor, perfect pentru publicul care apreciază produse artizanale, cum e berea craft. Am văzut rapid potențialul: varietate mare, libertate de creație și un impact pozitiv pentru apicultori, albine și mediu. Am păstrat carbonatarea naturală — un element rar chiar și la nivel global. La primele târguri, pe lângă mierea Primitiv Foods, am avut un feedback excelent. Atunci am decis să ne concentrăm pe mied și să investim tot în această direcție. Când am ales numele, am vrut ceva simplu, românesc, clar. Așa cum ai o berărie sau o cramă, am vrut să existe și o… Miedărie.” Ce este miedul și cum se produce? Pentru că mulți nu știu exact ce este miedul, Mihai a explicat: „Miedul este o băutură fermentată natural din miere și apă. În loc să fermentăm cereale ca pentru bere, sau fructe ca pentru vin și cidru, noi fermentăm mierea de albine. Rezultatul este o băutură veche de mii de ani, redescoperită astăzi într-o formă proaspătă, ușoară și curată. Miedul nostru are doar 5% alcool, este natural carbonatat, fără adaosuri artificiale, și păstrează gustul autentic al mierii. E o alternativă artizanală și sustenabilă la băuturile clasice, cu o poveste care leagă natura, albinele și bucuria de a fi împreună.” Gusturi familiare și rețete noi Pentru a ajunge la această băutură, au căutat să ofere oamenilor nu doar un produs nou, ci și gusturi familiare.Așa au dezvoltat rețete care combină ceea ce românii cunosc și iubesc, cu elemente surprinzătoare. De aceea, băuturile de la Miedărie sunt văzute ca un mix perfect între un gust cunoscut și ceva nou. Inspirație din natură și experiențe personale „Inspirația pentru rețetele noastre a venit din natură, oameni și experiențele personale. Primul nostru mied — care a câștigat ulterior o medalie de aur la un concurs internațional — a pornit de la un tip de hamei care, pe lângă proprietățile lui de conservare, aducea o aromă familiară românilor: floarea de soc. Acel gust ne-a dus imediat cu gândul la sucul de soc de acasă. Așa s-a născut Regina, o băutură florală, ușor acidulată, care păstrează caracterul mierii și îl îmbogățește cu un profil local și recognoscibil. Al doilea sortiment, Grădinarul, a apărut după o discuție cu un mixolog pasionat, care ne-a vorbit despre tarhon ca ingredient în cocktailuri. Ne-a intrigat și am început testele. În combinație cu busuiocul, rezultatul ne-a surprins complet: o aromă proaspătă, verde, neașteptată, complet diferită de orice băutură pe care o gustasem până atunci. Ne place mult acest mod de a lucra cu plante — practic, în timpul fermentației, macerezi plantele în alcoolul natural rezultat, extrăgând aromele și proprietățile lor, pe care apoi le conservi direct în sticlă.Al treilea mied, Trântorul, are în compoziție vișine și ienibahar și a fost creat inițial ca o băutură pentru iarnă. Am vrut o alternativă naturală

I-am scris Alexandrei, de la Roi – Pure Honey Goods, după ce le-am descoperit produsele în mediul online. Atenția la detalii este clară, se vede imediat „defectul profesional” al Alexandrei, care este brand & product designer. Ambalajele și etichetele produselor disponibile sub umbrela Roi – Pure Honey Goods arată experiența Alexandrei, dar și pasiunea ei pentru estetică și coerență. Denumirea brandului este bine aleasă și spune o poveste, iar Alexandra știe să o spună foarte bine. Dincolo de toate acestea, sub acest brand consumatorii găsesc produse curate, benefice pentru sănătate, potrivite pentru toate gusturile, dar mai ales pentru cei care își aleg cu grijă alimentele. Alexandra mi-a povestit că, pentru mulți tineri, mierea nu este neapărat un aliment cool. Mulți dintre ei văd mierea ca pe un medicament și o asociază mai degrabă cu stările de rău din perioada copilăriei. Mierea era leac și nu o sursă de bucurie. Tocmai de aceea, Alexandra a realizat că mierea poate fi dusă în zona gourmet, iar cremele tartinabile pe care le au ei sunt la mare căutare și printre cei mai pretențioși tineri. Pe website-ul lor, cei care sunt pasionați de gătit pot chiar să găsească diferite rețete create de Alexandra. Roi – Pure Honey Goods a luat naștere în județul Cluj și este o afacere de familie, însă cuplul Alexandra și Andrei au făcut ceva mai mult din „mierea clasică”, păstrând beneficiile și proprietățile ei, dar diversificând în mod creativ, mai ales că Alexandrei îi place să gătească. Am rezonat cu dorința acestor tineri de a face ceva palpabil, dincolo de activitatea lor constantă în fața laptopului. Pentru mine, grădina este cea care răspunde nevoii mele de a crea ceva concret – un produs finit care să mă bucure, văzând în mod real rezultatul muncii mele. Este o nevoie pe care o identific tot mai des la tinerii care lucrează în servicii, inclusiv în domenii conexe marketingului. Poate nu este deloc întâmplătoare această nevoie a noastră de a petrece cât mai mult timp la sat, de a avea un contact permanent cu natura și de a ne bucura de biodiversitate. Deși nu îi cunosc personal pe cei doi tineri, îmi este limpede că viziunea lor este un atu pentru orice echipă din care fac parte. Alexandra îmi spune că Roi este rezultatul unei echipe mici, dar închegate. Andrei acoperă partea operațională, este implicat în producție, dar este și omul care vine cu o viziune extinsă asupra modului în care urmează să facă lucrurile. Cei doi sunt diferiți, însă se completează în cele mai mici detalii. Nu înțeleg foarte bine rolul unui profesionist care face modelare 3D, însă cu profesioniști de talia Alexandrei am lucrat mult. Tocmai de aceea, când am aflat că este brand & product designer, i-am propus direct să colaborăm pentru producătorii locali care caută să dezvolte produse locale, care sunt avantajați de un design minimalist – unul care să reflecte ideea de aliment cu etichetă curată, dar și identitatea locală și specificul ingredientelor principale, care să transmită căldură, unicitate și implicarea directă a micului producător, să spună subtil povestea oamenilor din spatele brandurilor. Raluca Economie Rurala: Ce ar trebui să știe oamenii despre cei din spatele Roi – Pure Honey Goods? Ce pasiuni aveți? Alexandra, Roi – Pure Honey Goods:  ROI este o afacere de familie în adevăratul sens al cuvântului. În prim-plan suntem noi, Alexandra și Andrei, dar în spatele borcanelor cu miere se află o întreagă familie implicată: părinții noștri, care ne-au susținut de la început, iar părinții lui Andrei, pe lânga toată susținerea, sunt și cei care au pus bazele stupinei din care a pornit totul. Noi doi venim din lumi creative, Alexandra, brand & product designer, Andrei lucrează în modelare 3D. Zi de zi, munca noastră se rezumă la detaliu, estetică, funcționalitate – dar și mult timp petrecut în fața ecranelor. Poate tocmai de aceea, ROI a apărut dintr-o nevoie reală de a crea ceva cu mâinile noastre, ceva care să fie viu. Ne place mult să gătim, să mâncăm, să experimentăm, să ne jucăm cu ingrediente. Ne trezim cu idei și adormim cu ele, așa că aveam nevoie de un spațiu unde să putem transforma toate aceste gânduri în produse reale, care să aducă bucurie și altora. Avem marele noroc că ne place ceea ce facem. Raluca: Ce experiență profesională aveți? Alexandra, Roi – Pure Honey Goods:  Avem peste 10 ani de experiență în design, branding și creație digitală, lucru care ne-a ajutat să înțelegem importanța unui brand bine construit și comunicat. Această experiență ne-a fost esențială în dezvoltarea unei identități puternice pentru ROI. Raluca: De ce Roi – Pure Honey Goods? Alexandra, Roi – Pure Honey Goods: Când am căutat numele pentru noul nostru brand, ne-am uitat mult la cuvinte din domeniul apiculturii iar la “ROI”, s-a făcut click-ul. Am rezonat mult cu ideea de nou început.. pentru noi, ROI a fost un nou început. Am făcut un pas curajos, precum cel al albinelor care părăsesc stupul și pornesc împreună în căutarea unei noi case. În natură, atunci când un roi se creează, fiecare albină își știe rolul: unele caută, altele păzesc, iar albinele-lider conduc. Împreună, formează un întreg care se mișcă, care construiește. Ne-am regăsit în imaginea acestui dans viu și ordonat, în care fiecare albină are un rost și un scop, iar toate împreună creează echilibru, ritm, viață.  Dar un roi nu este niciodată despre doi oameni, ci trăiește prin legături și prin comunitate. Astăzi, din ROI face parte fiecare persoană care ne alege, care gustă produsele noastre, care ne susține: clienți, parteneri, prieteni. Raluca Care este povestea din spatele brandului Roi – Pure Honey Goods? Alexandra, Roi – Pure Honey Goods:   ROI a apărut din dorința de a construi ceva al nostru, cu mâinile noastre, pornind de la mierea crudă din stupina familiei, dar și dintr-o nevoie reală de reconectare cu natura și cu noi înșine, de a găsi un nou loc în lume. Mereu am considerat mierea ca fiind un ingredient viu, generos, cu un potențial enorm.

Continui seria poveștilor despre berăriile artizanale din #România, iar de data aceasta vă invit să descoperiți o berărie artizanală din județul Buzău. Alegerea nu este deloc întâmplătoare, ci vine ca urmare a unor experiențe recente. François-Xavier D’Hollander este un francez stabilit de mulți ani (din 2017) în România și cofondatorul One Beer Later, un brand deja cunoscut printre pasionații de bere artizanală din țară și nu numai. Compania pe care o conduce produce bere craft și este prezentă la evenimentele Slow Food Buzău – de aici și dorința mea de a afla mai multe despre povestea lui François și despre berăria sa, care folosește malț de Buzău. Comunitatea Slow Food Buzău este una pe care o urmăresc și care îmi servește drept model. Consider că eforturile lui Thorsten Kirschner și ale antreprenorilor din comunitatea buzoiană sunt un reper pentru multe persoane interesate de produse artizanale și de conceptul de lanț alimentar scurt. Oamenii din Slow Food Buzău fac puțin caz de reușitele lor, căci sunt ocupați să producă schimbarea, iar timp să vorbească despre ceea ce fac nu prea mai au. 🙂 Cu povestea lui Răzvan Lavric, proprietarul Punctului Gastronomic Local La Motoare, am început seria de articole despre antreprenorii din comunitatea Slow Food Buzău. În ultima perioadă am decis să scriu mult mai des despre berăriile artizanale din România, în speranța că voi mobiliza atât actori importanți, cât și consumatori noi (nu doar pe cei care cunosc deja aproape toți producătorii de bere artizanală). Berea rămâne o băutură sezonieră, consumată mai ales în perioada caldă, atunci când fluxul turistic este la cote maxime. Eu am, de altfel, profilul turistului care caută să consume ceea ce se produce local, tocmai pentru a descoperi o zonă și prin prisma gastronomiei și a băuturilor specifice locului. Tocmai de aceea, consider că berea artizanală poate fi privită și ca un soi de ambasador al zonei în care este produsă. De aceea, dacă ajungi în Buzău, experiența nu poate fi completă fără să încerci berea produsă la One Beer Later. Dacă nu ești consumator de bere, la fabrica de bere One Beer Later poți găsi și sucurile artizanale Magma. Sub brandul Magma, există două băuturi realizate din ingrediente naturale: Kola și un Tonic. Începuturile One Beer Later Raluca Dumitrana, Economie Rurală: Care este povestea ta? Ce făceai înainte să înființezi microberăria? François-Xavier D’Hollander, One Beer Later: Când eram student, am decis că vreau să lucrez în industria berii. Așa că am devenit inginer berar și am încercat să lucrez atât la berării de familie, cât și la cele internaționale. Dar, la acea vreme, era o perioadă în care marile berării cumpărau berăriile regionale doar ca să le închidă. Așa că nu am găsit un loc de muncă acolo. Am ajuns astfel să lucrez ca malțar timp de 15 ani, producând malț pentru bere, iar berăriile erau clienții companiei la care lucram. Raluca: Ce te-a motivat să pornești pe acest drum? François-Xavier D’Hollander, One Beer Later: La ultimul meu loc de muncă ca angajat nu eram fericit cu șeful meu și mă gândeam să demisionez. Fostii mei colegi de la fabrica de malț m-au sunat de ziua mea și m-au sfătuit să revin în România, ca să creez ceea ce era de mulți ani visul meu: o berărie artizanală. Am venit în România să evaluez fezabilitatea, iar la doar 6 zile după am înființat compania. M-am mutat în România în 6 săptămâni. Iar după alte 6 luni, fabrica era gata de pornire. Au mai fost nevoie de încă 4 luni ca să trecem de birocrația specifică producătorilor de alcool. Raluca: Care este pregătirea ta educațională și cum te-au ajutat studiile în acest parcurs? François-Xavier D’Hollander, One Beer Later: Sunt inginer berar și am lucrat în această industrie mai bine de 15 ani. Mai devreme, am studiat agricultura, unde am avut multe ore de contabilitate și cursuri financiare, ceea ce mă ajută și acum în administrarea unei afaceri. De asemenea, am avut mai mulți ani în poziții de conducere în România, ca angajat la fabrici de malț. Provocările producatorilor de bere artizanală din România Raluca: Ce înseamnă eșecul pentru un producător de bere artizanală? François-Xavier D’Hollander, One Beer Later: Un eșec este atunci când berarul artizanal este nevoit să închidă berăria. Pot fi multe motive: nu sunt destui consumatori care să răsplătească munca, investiție prea mică sau prea mare, capital insuficient pentru desfășurare și cash-flow, beri bune dar lipsă de marketing sau, pur și simplu, berea nu e gustoasă. Personal, văd un alt tip de eșec: când berarul nu mai produce berile pe care le place el însuși. În marea majoritate a berăriilor artizanale, cea mai vândută bere este o blondă, cu amăreală redusă, deseori un lager. Poate deveni plictisitor să produci mereu aceeași bere. Berarii au nevoie de diversitate, de provocări. Ele aduc sare și piper vieții lor! Raluca: Cât de lung este drumul de la teorie la practică pentru un berar axat pe calitate? François-Xavier D’Hollander, One Beer Later: Am făcut bere acasă, regulat, timp de 20 de ani înainte să deschid mica noastră berărie artizanală din Buzău. La începutul One Beer Later, ne-au trebuit 2-3 loturi ca să obținem un rezultat bun, să trecem de la loturile mici de 50 litri acasă la 2000 litri în berărie. Acum avem repere clare, e mai ușor. Dar reglajele fine au durat ani, cum ar fi echilibrarea gustului prin ajustarea mineralelor din apă. Fiecare an vine cu provocări noi: malțul sau hameiul pot varia. În 2024, am început să vindem parte din portofoliu și în doze de aluminiu, ceea ce a fost o provocare suplimentară. Raluca: Care este povestea malțului de Buzău și ce ar trebui să știe iubitorii de bere despre malțul produs aici? François-Xavier D’Hollander, One Beer Later: Am făcut parte din echipa care a construit și pornit fabrica de malț din Buzău, din 2008. Așa că mi-am dorit neapărat să folosim malț local, fabrica e la 2 km de berăria noastră. Știu că au echipamente bune, echipă bună. Eram sigur de calitatea

Am descoperit puține produse locale în județul meu de domiciliu, Vâlcea, însă berea Curentu’ a fost cea mai frumoasă surpriză de până acum. Evident, nu mă refer la acele produse care nu au făcut pasul spre a fi recognoscibile. Sunt multe produse locale — brânzeturi, dulcețuri, siropuri — care sunt făcute cu migală și vândute ca atare, fără să aibă un nume de brand, o identitate vizuală sau un concept în spate. Sunt gustoase, curate, valoroase, dar nu rămân în mintea cumpărătorului și nu reușesc să se distingă în piață. De aceea, e important să parcurgi câțiva pași de bază în materie de branding: să alegi un nume potrivit, un design coerent, un ambalaj care să spună povestea produsului tău și să-l facă dorit. Nu e vorba doar despre estetică — e vorba despre încredere, recunoaștere și șansa de a transforma un produs de gospodărie într-un produs dorit și căutat.     Dar să revenim la povestea berii artizanale Curentu’… Dincolo de faptul că este o bere artizanală calitativă, produsă de un pasionat de bere, am găsit în ea caracterul unei regiuni întregi. Suntem comunicativi, vorbim tare, facem glume, ne aprindem, dar ne trece repede. De altfel, conceptul creativ este și el unul relevant pentru caracterul oltenesc și poate fi sesizat și pe cele trei sortimente de bere produse: Curentu’ – Adaptor la situație Curentu’ – Întrerupător de muncă, U.S.B Amper Ale Pe domnul Virgil Dorobanțu l-am cunoscut anul trecut, în decembrie. L-am contactat pentru că am căutat producători locali din Oltenia să le spun de oportunitatea de a expune produse la un eveniment organizat de We Are Romania, cu ocazia zilei de 1 Decembrie. Evenimentul a fost parte a unui program de poziționare a Olteniei Gastronomice ca și capitală est-europeană. Mi s-a părut o oportunitate bună de a aduce o astfel de bere la acel eveniment și m-am mândrit că, în Vâlcea, există o astfel de bere. Care este povestea berăriei care produce brandul de bere Curentu’? Virgil Dorobanțu, coproprietarul fabricii de bere artizanală Curentu’, mi-a povestit că investiția a fost de 500.000 de euro. Suma este provenită din credite, împrumuturi, dar și-au vândut și apartamentul din București pentru a dezvolta o fabrică de bere artizanală. Visul său este acela de a oferi vâlcenilor, în primul rând, o bere corectă. Pentru a se bucura de o bere bună, înainte ca ideea să prindă contur, își producea propria bere artizanală în bucătărie. Acum, procesul tehnologic este oarecum similar, însă intervine întreaga linie de producție, pe care o analizez curioasă și mi se pare extrem de dificil de utilizat. Îl întreb cât de dificil i-a fost să se obișnuiască să utilizeze o astfel de linie și mi-a zis senin și ușor amuzat: „Eu produceam și înainte bere, la mine în bucătărie, și cunosc pașii pe care trebuie să îi urmez pentru a avea o bere bună. Acest lucru m-a ajutat, însă am primit ajutorul unui prieten din Iași, și el tot producător de bere.” Constat, din ceea ce îmi zice că producătorii de bere artizanală se cunosc între ei, colaborează și chiar se ajută și se consideră prieteni. Mă bucură acest lucru și chiar mă surprinde în mod plăcut când îmi spune că are în fabrică o mașinărie de capsat împrumutată de la un producător de bere artizanală din județul Argeș, cu care se înțelege foarte bine și cu care discută periodic.  Așadar, nu văd o rivalitate, așa cum se întâmplă în alte domenii. Eu pun mare preț pe acest spirit de colaborare și nădăjduiesc ca modul acesta de a fi al producătorilor locali de bere artizanală să îi ducă acolo unde merită. Au beri bune, raportul calitate-preț este echilibrat, însă problema lor este că activează pe o piață extrem de competitivă, iar consumatorul român nu are încă educația necesară pentru a aprecia corect berile craft. Așadar, este nevoie de un efort susținut și de unitate din partea antreprenorilor, pentru a ridica standardele pieței de bere craft din România. Totodată, din convorbirile telefonice avute cu domnul Virgil Dorobanțu am dedus de mult că există o colaborare constantă cu ceilalți producători locali de bere artizanală, însă nu intuiam cât de departe merge această colaborare. Este nevoie de educarea consumatorului de bere, astfel încât să înțeleagă berea artizanală și să o aprecieze la valoarea sa reală. Pentru a mișca lucrurile și a contura un profil de consumator care să înțeleagă ceea ce consumă, este nevoie ca, în primul rând, producătorii de bere să devină conștienți de toate atuurile produsului lor, să înțeleagă cum funcționează berea și să știe cu ce tipuri de ingrediente sau preparate să o asocieze, pentru a-i potența gustul și nu a-l diminua. Așadar, e nevoie de formarea unei prime generații de somelieri de bere, care să poată susține în mod profesionist degustări și să facă asocieri inspirate între o bere premium și un fel de mâncare.  Unde gasesc berea craft Curentu’? Berea se găsește în magazinele Diana, în Băcănia cu Delicii de Vaideeni din Râmnicu Vâlcea și în Băcănia lui Petrică, Restaurantul City Garden, Euro Market Babeni. Îmi spune că în București o găsesc cumpărătorii la Terasa Pe Baricade, Restaurant Superafumatura,  și că este o bere extrem de apreciată de pasionații de bere. Evident, puteți să o comandați și online de pe website-ul lor. În timpul sezonului cald, pe Virgil Dorobanțu și pe soția sa, Elena, îi găsiți la evenimente locale sau naționale (festivaluri, unde berea artizanală este la mare căutare). Deși drumul ales nu este unul ușor, mai ales pentru că în România nu există o cultură a consumului de bere artizanală, Virgil și Elena nu se lasă. Zâmbesc senin și au ambiția acelor olteni care clădesc relații prin faptul că nu își ascund provocările. Dincolo de obiectivul asumat de a educa consumatorii români, își doresc ca, la fabrica sa, să construiască o terasă care să permită iubitorilor de bere să vină, să cunoască povestea și să se bucure de o bere bună. Are și spațiul potrivit: în spatele construcției solide există un soi de paravan natural din pomi